Nouă ani fără Ileana Berlogea

Pe 16 octombrie 2002 se stingea din viaţa unul dintre puţinii istorici de teatru din România, totodată un pedagog care a petrecut decenii întregi printre studenţii de la ATF, împărţindu-şi timpul între sala de curs şi bibliotecă, între un prezent care nu se lasă niciodată descifrat şi un trecut liniştitor, viu şi niciodată plictisitor.

Ileana Berlogea este astăzi un nume rămas pe câteva studii de istoria teatrului pe care le cunosc studenţii de ieri şi de azi, dar şi pe o sală din Universitatea în care predat zeci de ani. Intelectualul tolerant şi curios, deschis faţă de lumea în care trăieşte, cât şi faţă de lumile trecute ale dramaturgiei din veacuri apuse, a rămas în posteritate prin cărţile pe care le-a semnat, cărţi care stau mărturie pentru această deschidere. În afară de o istorie a teatrului universal, Ileana Berlogea a scris depotrivă despre teatrul medieval şi despre piesele lui Pirandello, despre teatrul românesc în secolul XX, despre creatori de ieri ca Agatha Bârsescu şi de azi, ca Liviu Ciulei etc.  Omul Berlogea trăieşte în memoria apropiaţilor şi a multor artişti care i-au fost studenţi, studenţi pe care a dorit să-i pregătească pentru multele ipostaze ale profesiei artistice.

„Îmi place, mă atrage, mă pasionează, mă nelinişteşte mai mult prezentul. Trecutul se lasă analizat, studiat, exploatat în măsura în care subiectivismul nostru firesc ne îngăduie să-l înţelegem, în timp ce prezentul, în continuă schimbare, ne domină, rămânând totodată de neînţeles. Mă gândesc, uneori, la ce vor scrie istoricii peste un veac despre epoca noastră, despre căutările şi angoasele noastre, despre transformările dorite şi încă neîmplinite.” Iată o confesiune făcută în singurul interviu pe care Ileana Berlogea l-a acordat despre ea însăşi, mărturisire ce explică simplu atracţia istoricului şi faţă de critica de teatru, pe care a practicat-o mulţi ani. Ileana Berlogea a fost un critic dedicat prezentului mulţi ani, când a semnat numeroase cronici de spectacol în publicaţii de specialitate din România şi din străinătate. Creându-şi un stil personal, a analizat creaţiile scenice ale epocii sale, în comunism şi după. A scris „cu mănuşi”, cu o eleganţă acum dispărută, în vremuri cu care nu mai e compatibilă, despre spectacole din toate genurile, preferând analiza aşa-zis obiectivă, dar fiind sceptică faţă de ideea de obiectivitate.

Ipostaza ce rămâne definitorie pentru cariera sa în teatru, aceea de istoric de teatru, pare cea mai consistentă la scara eternităţii. Intrată în lumea universitară devreme, în 1955, după ce a absolvit Facultatea de Actorie la clasa Irinei Răchiţeanu, Ileana Berlogea a început să predea istoria teatrului şi să scrie studii dintre cele la care cultura română era – şi este şi azi – mult înapoiată. A semnat, de-a lungul timpului, volume în mai multe genuri: monografie (Luigi Pirandello, Agatha Bârsescu, Liviu Ciulei), studiu de caz („G.B. Show în România”, sinteză („Teatrul medieval european”, „Teatrul medieval de azi”, „Teatrul românesc în secolul XX”, „Istoria teatrului medieval”).

Una dintre scrierile sale până acum rămase nepublicate va fi tipărită în curând. Este vorba despre un studiu intitulat „August Strindberg. Precursorul singuratic al dramaturgiei contemporane”. Volumul va apărea în cadrul proiectului „August Strindberg – Selected Drama”, care constă în primul rând în publicarea în premieră a douăsprezece piese de teatru ale dramaturgului suedez, traduse de Carmen Vioreanu. Lansarea studiului va avea loc pe 1 noiembrie, când este programat şi happening-ul care face parte din acest proiect interdisciplinar sprijinit de UNITER, proiect ce cuprinde şi alte componente şi este coordonat de regizoarea Ana Boariu, fiica Ilenei Berlogea.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.