Preselecţia pentru concurenţii care vor participa la secţiunile „Grup” şi „Individual” ale Galei Tânărului actor la sfârşitul acestei luni şi în primele zile ale lunii septembrie s-a desfăşurat în zilele de 14-15 iulie. Juriul de preselecţie la prima secţiune a fost alcătuit din Mircea Cornişteanu, George Mihăiţă şi Attila Vizauer. Membrii juriului care au selectat candidaţii pentru finala secţiunii „individual” au fost Mihai Dinvale, Silviu Jicman şi Cornel Todea.
În ceea ce priveşte prestaţia tinerilor absolvenţi care şi-au încercat norocul în 2011, părerile sunt, ca întotdeauna când vine vorba despre un domeniu artisic, împărţite. Uneori sunt chiar la polul opus. Reacţiile membrilor juriilor cu care am reuşit să vorbim sunt, după cum veţi vedea în continuare, demne de o dezbatere de mare actualitate atât despre calitatea artiştilor aflaţi la început de drum, cât şi despre calitatea învăţământului de specialitate şi despre şansele noilor absolvenţi de a pătrunde în lumea teatrului şi a filmului profesionist din România.
Întrebarea adresată membrilor juriilor a fost următoarea: „Cum comentaţi prestaţia absolvenţilor care au participat anul acesta la preselecţia pentru Gala Tânărului Actor?”.
Attila Vizauer: „În 2011, numitorul comun este o pasiune extraordinară a tinerilor actori pentru profesie”
E destul de dificil să vă împărtăşesc o impresie generală. Dar, pentru că mă consider unul dintre veteranii pasionaţi ai acestui tip de concurs, pot încerca. În anii ’80, când competiţia avea alt nume, eram la Costineşti şi-mi amintesc că am descoperit o ediţie în care clasa doamnei Olga Tudorache a fost formidabilă şi când câştiga premiul Carmen Ciorcilă, o formidabilă actriţă. Peste câţiva ani, a câştigat Cerasela Stan, iar în anii ’90 au fost colegii mei de promoţie – George Ivaşcu, Dan Tudor, Vasile Toma, Pavel Bartoş. Au urmat Antoaneta Zaharia, Silviu Biriş etc.
În 2011, numitorul comun este o pasiune extraordinară a tinerilor actori pentru profesie, condiţie absolut necesară pentru a exista şi a crea cu adevărat. Actorii sunt foarte talentaţi şi de multe ori se întâmplă să iasă un spectacol emoţionat sau foarte bine din convergenţa acestor talente. Alteori se întâmplă ca într-un spectacol modest să strălucească câteva vârfuri. Domnul Cornişteanu a văzut o foarte talentată actriţă pe care a invitat-o să colaboreze la Teatrul Naţional din Craiova. În alte cazuri, orgoliul foarte mare al tânărului regizor care-i încheagă într-o echipă acoperă talentul actorilor. Şi iese o încercare de spectacol de regie, dar talentul actorilor nu reuşeşte nici să ajute viziunea regizorală. În multe cazuri, la această secţiune talenul actorului e umbrit de ambiţia regizorului.
Pot spune că selecţia a fost echilibrată. S-a discutat mult după preselecţie ce grupuri să rămână în concurs şi s-a ales cu multă responsabilitate. În acest concurs, nu este vorba numai despre talentul personal, ci şi despre o alegere inspirată a textului, despre buna măsură a interpretării, despre starea în care te prezinţi. Ţin minte că tot la o preselecţie am văzut un spectacol extrem de interesant, care părea bine construit şi puternic emoţionant. Numai că în finala de la Mangalia s-a întâmplat ceva şi cele două actriţe n-au mai funcţionat bine”.
Cornel Todea: „2011 este un an fast”
„Nu-mi pot exprima bucuria că există un număr de oameni tineri care-şi asumă propriul destin cu foarte multă seriozitate. Spunând asta, nu vreau să-i dau Galei o importanţă specială. Dar ideea de a participa la o competiţie în care tu-ţi pui în discuţie propriile tale calităţi, alături de colegi de generaţie, îţi cere curaj, vocaţie declarată şi înţelegerea destinului pe care ţi l-ai ales, acela de a avea o existenţă publică, angajată. Eu mă bucur an de an că există un număr, poate din ce în ce mai mare, de tineri care intră în acest joc cu riscuri, pentru că există o ierarhie şi pentru că trebuie să accepţi că nu poţi fi tot timpul în frunte, într-o meserie care este a începuturilor parmanente. Dacă accepţi, cred că ai garanţia că poţi ajunge oricând în frunte. Actoria este o luptă neîncetată cu propriile tale mijloace, iar Gala nu face decât să ofere anual şansa pentru o întâlnire a unei generaţii cu ea însăşi şi cu cei care ar putea s-o valorifice. La Gala sunt invitaţi de anii întregi directorii de teatre şi de festivaluri, ca să-i vadă pe tinerii aventurieri.
Anul 2011 este unul fast din două motive: din punct de vedere al numărului de doritori, care are mai puţină importanţă, şi din punctul de vedere al opţiunilor repertoriale, care au fost, în cea mai mare parte, de actualitate şi de calitate. Eu nu pot anticipa rezultatele, având o funcţie organizatorică. Ca membru al juriului de preselecţie la secţiunea „individual”, sunt plin de nădejde, şi nu în numele unui optimism de vară, că anul acesta se va încheia cu cel puţin doi învingători de foarte bune calitate la această secţiune.
Cât despre opţiunile de repertoriu, sunt bucuros să constat că a trecut o modă. În dramaturgia nouă, a existat un val efemer, în care bucuria era să spui măscări pe scenă, din minut în minut, cu senzaţia c-ai căpătat o libertate mare a spiritului. Etapa a trecut, din fericire. A fost, evident, o modă, în care autenticul era echivalat cu cea mai rudimentară reacţie la propria existenţă.
Mihai Dinvale: Un an „bunicel”
„În comparaţie cu anul trecut, când participanţii mi s-au părut, în ansamblu, foarte buni, anul acesta este bunicel. Se pare că provincia vine în forţă şi, pe de altă parte, nu înţeleg de ce de la UNATC, şcoală reprezentativă, nu se prezintă mai mulţi candidaţi. Am remarcat, de asemenea, că stăm mai bine la actriţe şi mai îngrijorător la actori. Se pare că fetele sunt mai talentate… uneori. În scrierile dramatice, lucrurile stau tocmai invers. Există zece roluri masculine la unul feminin.
Problemele cele mai mari pe care le-am observat, acum ca şi în anii trecuţi, sunt cele de dicţie, vorbire şi voce, ceea ce nu-mi explic. Nu sunt deloc optimist în această privinţă. Există, pe de altă parte, şi artişti trecuţi de 30 de ani, care au confirmat, sunt pe scenă, dar vorbesc îngrozitor. Acum nu pare să se anunţe un actor sau o actriţă care să te impresioneze imediat ce deschide gura”.
Silviu Jicman: „Cel mai slab an dintre cei în care am jurizat”
„După prima zi de preselecţie, am avut impresia că sunt foarte slab pregătiţi şi că este cel mai slab an dintre cei în care am jurizat eu la etapa de preselecţie: foarte puţini băieţi, dar fete multe. În prima zi, am fost aproape disperat, având senzaţia că nu vom reuşi să alegem câţiva. Însă a doua zi s-a mai îndreptat situaţia. Nu s-a răsturnat impresia iniţială, dar parcă am văzut actori. Am văzut mulţi concurenţi de la Cluj şi de la Craiova şi puţini absolvenţi de la UNATC. Mi s-au părut slabi şi la capitolul „repertoriu”. În cazul unor concurente, nici nu puteai înţelege de ce au venit să participe şi ce au vrut să arate.
Motivele pentru care s-a ajuns aici sunt multe, dar nu le pot stabili cu multă singuranţă. Probabil că în primul rând este vorba despre interesul faţă de acest concurs.
Când eram eu student la UNATC, examenele erau foarte grele. La admitere, o mulţime de posibili actori şi regizori foarte buni erau respinşi, locurile fiind foarte puţine. Acum mă întreb cum e mai bine: ca înainte de 1990, când intrau foarte puţini, sau ca acum, când oricine vrea intră la UNATC, astfel ca mai târziu să se aleagă cei mai buni. Cred că mai bună e varianta a doua.
Dar, din păcate, actoria pentru fete are perspective din ce în ce mai slabe. Acum, la actorie vin oameni din televiziune şi jurnalistică. N-au mare tangenţă cu meseria, dar vor să fie actori.
Pe de altă parte, este adevărat selecţia se face după absolvire şi, teoretic, ar trebui să fie foarte bună. Dar şansele tinerilor artişti de a intra în breaslă sunt foarte mici. Teatrele nu prea angajează sau angajează pentru un proiect, ceea ce nu e încurajator. Dar cei buni reuşesc să ajungă în frunte, în cele din urmă. Rar mi s-a întâmplat să văd un tânăr foarte bun care nu reuşeşte să ajungă unde merită. Dar acum este mai greu decât înainte de 1989. Dacă nu faci filme, dacă nu participi la proiecte consistente de televiziune, e greu să speri că poţi ajunge un actor cu experienţă. Oferta pentru tinerii artişti e minimă. Eu n-aş recomanda acum niciunei fete care vrea să facă actorie să meargă pe drumul acesta, pentru că perspectivele sunt foarte mici”.
Print