Una dintre acele puține întâmplări din agitata noastră lume teatrală, care se bucură de un consens impresionant, între public și critici, între critici și critici, este un spectacol-examen (master în artă coregrafică) de la UNATC, prezentat pentru prima oară în martie 2013. „Zic Zac de Andrea Gavriliu-rezemată de Ștefan Lupu” pare să aibă un destin frumos – festival după festival, premiu după premiu, cronică după cronică. „Valoare”, „inovație”, „autentic” și „unicat” sunt idei la care fac trimitere toate reacțiile specialiștilor.
2014 se anunță anul în care „Zic Zac” va confirma pe plan internațional, unde este invitat să participe la mai multe festivaluri de prestigiu și evenimente de gen, printre care marele Festivalul de Teatru de la Edinburgh sau Festivalul „ImpulsTanz” de la Viena.
Acum, la început de an, această creație coordonată de Raluca Ianegic și interpretată de Andrea Gavriliu, Ștefan Lupu și Gabriel Costin se află în fața unei noi etape: participarea la Bursa Elvețiană de Spectacole, care va avea loc la Thun în 11-13 aprilie. Târgul e reprezentat de organizația elvețiană KTV, Asociația Artiștilor de Teatru, și a adunat în mai bine de treizeci de ani de existență, sute de artiști și trupe, 300 de organizații teatrale, 40 de agenții de teatru și 200 de alți membri. În total, KTV înglobează în jur de 4.500 de membri al căror obiectiv este să strângă și să promoveze artiști de pretutindeni, explică echipa spectacolului, care și-a asumat misiunea de a strânge fonduri pentru participarea la eveniment, ce presupune un buget de 4.500 de euro: „Participarea la acest târg internațional de spectacole presupune suportarea tuturor cheltuielilor de către participanți în ideea autopromovării într-un cadru dedicat acestui scop, care le asigură invitaților un spațiu de joc optim, echipă tehnică, un stand de promovare și includerea spectacolului într-un album de prezentare a producțiilor participante la târg. Mai mult de atât, devenind membrii KTV, asociația va promova timp de doi ani spectacolul participant,
pentru a-i facilita participarea la alte festivaluri internaționale și posibile turnee”.
Momentan, suma de care e condiționată participarea nu există. Așa că echipa a demarcat o campanie de crowfunding pentru strângerea bugetului necesar. Actrița Andrea Gavriliu ne-a mărturisit că este încrezătoare: „Încercăm să fim cât mai optimiști și este foarte important să ne urmărim scopul până la final. Nu va fi ușor, dar suntem obișnuiți să luptăm pentru spectacolul nostru, pentru că suntem conștienți că merită, iar asemenea șanse nu apar din senin fără vreun efort din partea noastră. Nici unul dintre noi n-a mai trecut printr-o experiență de acest gen, drept care încercăm să ne păstrăm ambiția și entuziasmul.”
Și în ceea ce privește solidaritatea de breaslă din România, tânăra absolventă pare la fel de optimistă: „Atunci când un spectacol are o valoare incontestabilă, reacțiile sunt pe măsură. Am avut surprize extrem de plăcute și entuziaste din partea multor artiști cu privire la evoluția Zic Zac”. Cel mai bun exemplu este cel al doamnei Oana Pellea, care ne-a recomandat să participăm la Bursa elvețiană de spectacole. A fost de ajuns ca ea să vadă producția ca să se implice în promovarea ei cu o generozitate care pe noi ne-a motivat suficient de mult cât să stârnim toată această promovare prin campania de crowdfunding a celor de la We Are Here.” Găsiți detalii la adresa http://www.we-are-here.ro/p/zic-zac.
Întrebată dacă s-a cerut sprijinul instituțiilor de stat care se ocupă de promovarea culturii române în străinătate și de sprijinirea tinerilor artiști, artista a explicat: „Momentan am apelat doar la câteva din instituțiile de stat în măsură să ne poată sprijini proiectul și reacțiile tuturor au fost pozitive, deoarece au auzit ecouri foarte bune despre „Zic Zac”, sau chiar au vizionat cu diverse ocazii spectacolul. Deocamdată nici una nu ne-a putut garanta vreun răspuns palpabil, deoarece și ei, la rândul lor, așteaptă răspunsuri în legătură cu fondurile de care vor dispune în acest an pentru posibile finanțări ale unor proiecte. Prima instituție la ajutorul căreia am apelat a fost UNITER, care și-ar dori să ne sprijine, doar că încă nu se știe ce tipuri de finanțări vor avea în acest an. Din păcate, în ultimii trei ani nu au dispus de fonduri de mobilitate, după cum m-a informat doamna Aura Corbeanu. Și ICR, neavând un sediu în Elveția, ne-a promis că va căuta posibile soluții pentru a ne sprijini, în condițiile în care mai au loc printre proiectele lor deja antamate. O reacție frumoasă au avut-o doi cetățeni români stabiliți în Elveția, care m-au contactat și care vor încerca să apeleze la Ambasada României în Elveția pentru a le aduce la cunoștință situația noastră.”
Foto Steluța Popescu
Print