Ordonanţă de Urgenţă pentru Hamlet „2 în 1”

„Economii, Horaţio, economii…”, vorba lui Hamlet. Nici nu şi-a imaginat Ostermeier, când a montat „Hamlet” cu doar şase personaje ce idee minunată ar fi putut să încolţească în mintea guvernanţilor României, dacă i-ar fi văzut spectacolul. Dar n-are, totuşi, de ce să se simtă vinovat regizorul din Germania, căci cei care ţin în mâini destinele României au treburi mai serioase decât să intre într-o sală de teatru: trebuie să distrugă şi să secătuiască tot ce a rămas până acum întreg. Aşa că ideea le-a venit, cu siguranţă, aleatoriu… şi s-a concretizat în deja celebra Ordonanţă de Urgenţă nr. 63/2010 care presupune disponibilizări de cel puţin 20 la sută în rândul angajaţilor din instituţiile artistice.

Aşadar, ca să rezumăm, de vreme ce Ostermeier a „scăpat” de atâtea personaje şi “personăjele” din atât de celebrul „Hamlet” şi a mers pe sistemul „2 în 1”, ba uneori chiar şi „3 în 1” – Ofelia şi Gertrude, jucate de aceeaşi actriţă, Hamlet, Horaţio, Guildenstern şi Rosencrantz de acelaşi actor – se poate… Se poate renunţa oricând la actori, la personal de scenă, la orice. Se poate oricând tăia „minim 20 la sută” din orice text. Nimic nu-i bătut în cuie…

Ce se întâmplă în acest moment sau ce se pregăteşte în acest moment culturii în România a fost cel mai bine rezumat de actorul şi directorul Teatrului Nottara, Mircea Diaconu, la conferinţa de presă care a avut loc zilele trecute şi la care s-au reunit directorii de teatre pentru a protesta. „Omor prin imprudenţă” a spus Mircea Diaconu. Aş spune însă că „omorul prin imprudenţă” presupune încă o vagă nuanţă de nevinovăţie. Ar însemna adică, în acest context, că guvernanţii nu sunt pe deplin conştienţi de ceea ce fac. Şi nu e cazul…

Actorii şi personalul din instituţiile artistice sunt supuşi, aşadar, aceluiaşi tratament ca lucrătorii din administraţie, iar directorii de teatre vor fi obligaţi să concedieze o mare parte din personal. Pe de altă parte, instituţii de cultură sunt condamnate la dispariţie. Deja, la Constanţa Muzeul de Artă a fost „absorbit” de Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie, iar Teatrul „Oleg Danovski” este, de asemenea, în pericol să dispară înghiţit… de valurile crizei. Desigur, în toate aceste situaţii, jumătate din personalul comasat dispare, în condiţiile în care în acest gen de instituţii deja exista deficit de oameni. Şi asta nu e singura măsură „salvatoare” a Guvernului Boc. Ea vine doar în completarea celei care prevede modificarea Codului Fiscal în aşa fel încât drepturile de autor să fie mult diminuate prin impunerea CAS-ului şi prin scăderea cotei forfetare de la 40 la sută la 20 la sută.

Ce presupun toate astea? Extincţia lentă a culturii în România. Ceea ce n-a reuşit comunismul ar putea reuşi cu succes noua guvernare a României: îngroparea normalităţii în toate artele. Cât de afectate vor fi toate aceste categorii e uşor de intuit. Actorii sau regizorii tineri sunt din start condamnaţi. La fel şi pensionarii. Posturile din teatre se împuţinează, iar drepturile de autor scad…

Dar cui îi pasă de actul artistic şi de calitatea lui în România? La urma urmei, atâta vreme cât există „soluţia Ostermeier” totul e în regulă. Cu personajele din piese ne descurcăm. Romeo şi Julieta pot fi interpretaţi de acelaşi actor – ce, n-aţi auzit de travesti?! Iar Hamlet poate deveni fără probleme un monolog – a dovedit-o Robert Wilson… Cu personajele, aşadar, o mai scoatem la capăt. Cu oamenii cum rămâne?!

Print

Un Comentariu

  1. ralucaadinaavram 24/07/2010

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.