“Părintele Arsenie Boca – Taina Iubirii” este una dintre cele trei producţii ale Societăţii Române de Radiodifuziune nominalizate pentru Premiile Galei UNITER 2012. Acest spectacol, care a avut premiera pe 13 decembrie 2011 (ora 21:05) la Radio România Actualităţi (ascultaţi-l pe http://www.eteatru.ro/), a fost realizat în cadrul proiectului “Biografii, memorii” şi îl putem socoti încă un nod în şiragul de metanii la care se smeresc scriitorul Ion-Costin Manoliu şi regizorul Nicolae Mărgineanu. Pentru că sunt constante şi dragostea, şi strădania lor întru cinstirea celor prigoniţi, de unde a izvorât şi preocuparea pentru sfântul încă necanonizat Arsenie Boca.
Ion-Costin Manoliu, ca jurnalist “Pe urmele Părintelui Arsenie Boca”, a scris un număr impresionant de articole dedicate Ieromonahului de la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. Iar ca autor, “Taina Iubirii” este doar cel mai recent capitol din seria/serialul “Părintele Arsenie Boca”, urmând celorlalte, tot în regia lui Nicolae Mărgineanu: “Ieromonahul Arsenie Boca – Liturghia cerească de la Sâmbăta”, “Botezul Lacrimilor”, “Sfântul şi omul cavernelor”, “Primii paşi pe Cărarea Împărăţiei”, documente radiofonice la care a fost invitat să depună mărturie şi preotul Nicolae Streza. Adevărul lor însă este făcut să trăiască prin valoare artistică, împlinită şi de o echipă de actori al cărei nucleu este alcătuit din Mihai Bica, Dan Săndulescu, Alexandru Suciu, Alexandru Nedelcu, Alin Panc, adăugându-se, de la un spectacol la altul, şi alţii, aşa cum sunt acum, pentru “Taina Iubirii”, Dorin Andone, Eusebiu Ştefănescu, Oana Maria Mărgineanu, Magda Duţu, Nicolae Mărgineanu şi Costin Manoliu. Cântările bisericeşti: Diaconul protopsalt Mihail Bucă şi isonarii Ionuţ Dima, Ştefan Voicu şi Ioan Hangu.
În ziua Sfântului Ierarh Nicolae, pe 6 decembrie 2011, avea loc la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti evenimentul cultural “Părintele Arsenie Boca – Apostol şi profet al neamului românesc”: audiţie cu public a spectacolului radiofonic “Părintele Arsenie Boca – Taina Iubirii” şi vizionarea filmului documentar “Părintele Arsenie Boca – Omul lui Dumnezeu”, producţii ale regizorului Nicolae Mărgineanu, cel care a semnat “Binecuvântată fii, închisoare” şi “Demascarea”, alte două filme esenţiale pentru istoria recentă a neamului acestuia. Într-un interviu publicat în Formula AS – nr. 929/2010 –, regizorul Nicolae Mărgineanu mărturisea, cu puţin timp înainte de a termina filmul, că a fost fascinat de figura din tinereţe a lui Arsenie Boca: “Era clar că nu putea fi un om obişnuit. Şi, pe măsură ce-am citit despre el, m-am convins că a fost o personalitate de excepţie. De aceea, împreună cu Costin Manoliu, fac un film documentar despre părintele Arsenie Boca.”
Povestea Părintelui Arsenie Boca porneşte, în “Taina Iubirii”, de la însemnările preotului Petru Boldor, cu care a fost coleg de bancă la Liceul „Avram Iancu” din Brad. Şi el a îndurat cumplitele închisori comuniste. “L-a revăzut pe Părintele Arsenie – relatează Costin Manoliu – în 1966 la Bucureşti, în 1969 la Brad, cu prilejul centenarului Liceului <<Avram Iancu>> şi din nou la Brad, în 1979, la sărbătorirea celor 50 de ani la la absolvirea liceului. A scris despre aceste întâlniri într-un caiet pe care l-a dăruit profesorului Romulus Neag de la Brad, care ni l-a pus cu generozitate la dispoziţie. I-a dedicat Părintelui Arsenie poezia <<Sfântul>>.”
Şi doar o singură replică de-ar fi să reţinem din acest spectacol radiofonic, exemplar documentat, ne-ar fi de ajuns să ne înnoiască gândul spe cele înalte şi să ne schimbe viaţa. Auziţi: “Şi faţă de noii stăpâni, ce atitudine să avem?/ De cezar ascultăm, lui Dumnezeu ne închinăm./ Şi până unde merge ascultarea de stăpânire?/ Ascultarea faţă de stăpânire merge întru toate lucrurile pe care le cere, afară de lepădarea credinţei. Când stăpânirea cere ceva contrar vreunui cuvânt al lui Dumnezeu, avem îndreptar sfatul Sfântului Apostol Petru, că trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni. (…) Trăim acum cele mai bune vremuri de mântuire”.
“nu putea fi un om obisnuit”
Atunci si cei care abordeaza subiectul ar trebui sa depuna un efort pe masura. Filme si piese de teatru superficiale, incomplete si continand neadevaruri despre un om neobisnuit sunt facute spre a-l servi pe autor in speranta acestuia de a-si lega numele de ceva/cineva care inca traieste dupa moarte.