Pe 5 ianuarie s-a născut Comedia…

Pe 5 ianuarie 1961, se năştea la Bucureşti un teatru. Un teatru aşezat în zona cea mai frumoasă a Bucureştiului, cam pe unde Mateiu Caragiale îşi plimba „Craii de Curtea Veche”, la câteva străzi de biserica Stavropoleos şi aproape de celebrul Lipscani… În 1961, când în lume se întâmplau „minuni”, ruşii trimiteau oameni în spaţiu, americanii trimiteau şi ei… cimpanzei – cu aceste imagini şi-a început Alexandru Dabija spectacolul special creat pentru eveniment – iar în România se începea colectivizarea, la Bucureşti, Radu Beligan înfiinţa Teatrul de Comedie.

Pe 5 ianuarie 2011, pe ideea „dacă n-ar fi (fost), nu s-ar povesti”, la sediul din strada Sf. Dumitru s-a adunat toată suflarea teatrală românească să sărbătorească cei 50 de ani pe care i-a împlinit Teatrul de Comedie. Cei care au fost prezenţi atunci, cei care l-au făcut să existe, să se dezvolte, cei care l-au făcut cunoscut în lumea întreagă, cei care au urcat vreodată pe scena lui, cei care au fost şi sunt prieteni cu el, cei care au venit la spectacolele de la Comedie în toţi aceşti 50 de ani, cei care l-au condus, au fost prezenţi pe 5 ianuarie în Sala Mare a teatrului ce de atunci poartă numele celui care l-a înfiinţat: Radu Beligan.

„În Armenia, la poalele muntelui Ararat, se află un cimitir în care datele de pe cruci dintre naştere şi moarte însumează trei, cinci, cel mult şapte ani. Turiştii îl întreabă pe ghid dacă e un cimitir de copii. <Nu, este un cimitir de oameni mari şi aici oamenii chiar se bucură de o mare longevitate. Dar la noi există o veche tradiţie: pe cruce sunt adunate numai zilele când ai fost fericit în viaţă.> Cred că, dacă aş fi obligat să mă supun acestei tradiţii, aş aduna anii petrecuţi la Teatrul de Comedie care a reprezentat în deceniul al şaptelea şi într-o lume destul de ostilă o adevărată insulă de fericire. Am trăit acolo zile de plenitudine, de lumină, zile de neuitat.” Sunt cuvintele cu care Radu Beligan a început povestea despre înfiinţarea unui teatru ce avea să facă istorie, chiar în acei ani şi până azi. Un mic dialog, o mică „piesă de teatru” între George Mihăiţă, directorul de acum al Comediei, şi Radu Beligan, cel fără de care n-ar fi fost…, a deschis drumul amintirilor şi a consfinţit botezul unei săli… „De azi înainte sala aceasta se va chema Sala Radu Beligan”, a spus George Mihăiţă. „Măi, dar ştii că nu e o idee rea…”, a venit răspunsul.

Poveştile au continuat cu Sanda Toma: „În Teatrul de Comedie – aşa cum a fost cândva – mi-am petrecut cei mai frumoşi ani… Aici l-am întâlnit pe Mihai Pălădescu <sufletul vieţii mele> a cărui zi de naştere – culmea – coincidea cu ziua de naştere a Teatrului, 5 ianuarie. (…) N-am să uit hazul de necaz cu care sfidam mizeria materială când porneam cu salamul, conservele şi checul matern în turneu, în jurul lumii… Am făcut <electriciada> la ruşi, <papuciada> la iugoslavi, <poşetiada> la unguri, după care am pornit hotărâţi să cucerim Vestul (care numai sălbatic nu era!).”

Apoi Ion Lucian care a povestit o întâlnire cu… Eugene Ionesco. „Pe 20 mai 1965, mă aflu în sala Sarah Bernhard din Paris, unde prezentăm <Rinocerii> de Eugene Ionesco în cadrul Teatrelor Naţiunilor, prestigiosul festival internaţional.

La sfârşit, de mine se apropie un monsieur în vârstă, cu ochii în lacrimi… Ce-o fi vrând?… <Bravo, Lucian! Aţi fost… De altfel vedeţi reacţia sălii! E o veritabilă manifestaţie! Datorită vouă am realizat şi eu dimensiunile piesei mele! Vă felicit!…> Dumnezeule! E Eugene Ionesco!”

Şi povestea Teatrului de Comedie a continuat în cuvinte (David Esrig, Lucian Giurchescu, Mircea Albulescu, Vladimir Găitan…), în imagini (din cele mai frumoase spectacole), şi-n sunete de fanfară (Fanfara Zece Prăjini şi Ovidiu Lipan Ţăndărică).

Rămân cuvintele răspuns ale lui Radu Beligan la întrebarea lui George Mihăiţă: „Şi dacă s-ar întâmpla un cataclism şi pe pământ ar mai rămâne trei oameni?” „Doi ar face o piesă de teatru şi al treilea s-ar uita…”

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.