Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e o poveste pe care vă invităm s-o descoperiți! Azi, Peter Brook…
Calitatea stă în detalii. Important este ca actorul să fie prezent, să fie atunci şi acolo. Prezenţa adevărată este cea care conferă calitate felului în care ascultă şi priveşte şi e ceva destul de misterios, dar nu sută la sută. Nu ţine în totalitate de capacităţile lui conştiente şi voluntare. Poate să descopere această prezenţă în liniştea dinlăuntrul său. Aşa-numitul teatru sacru, teatrul în care invizibilul se materializează, îşi are rădăcinile în această linişte, din care se poate naşte orice gest fie el cunoscut sau necunoscut. Gradul de sensibilitate dintr-o mişcare îl poate face pe un eschimos să-şi dea seama dacă un gest al unui indian sau al unui african este ostil sau cordial. Oricare ar fi codul, atunci când o formă este plină de sens, sensul se va transmite imediat. Teatrul înseamnă o permanentă căutare a sensului şi, în acelaşi timp, a căii prin care acel sens capătă sens pentru ceilalţi. Acesta este misterul.
E foarte important să acceptăm că există mister. Atunci când omul îşi pierde simţul sacrului, viaţa îşi pierde sensul şi nu e de loc întâmplător că la originile sale teatrul a fost o „taină”. Totuşi, meşteşugul teatrului nu poate şi nu trebuie să rămână un mister. Dacă mâna care ridică ciocanul nu e sigură de ceea ce face, va lovi degetul, şi nu cuiul. Vechea funcţie a teatrului trebuie respectată, dar nu cu acel tip de respect care te adoarme. E vorba de o scară ce trebuie urcată în permanenţă şi fiecare treaptă în plus înseamnă un alt nivel de calitate. Dar unde anume se află această scară? Treptele ei sunt detaliile, cele mai mici detalii cu care vă întâlniţi clipă de clipă. Arta detaliului duce spre sufletul misterului.
Print