Feminitatea, în diversele ei forme și laturi, este ceea ce explorează dansatorii de la English National Ballet într-un program special, concretizat luna aceasta într-un spectacol ce propune o călătorie fără cuvinte în viața pictoriței Frida Kahlo, artistă a cărei operă a cucerit definitiv publicul în posteritate.
Tamara Rojo, una dintre cele mai cunoscute balerine de lume, și-a împlinit un vis, după cum a mărturisit, vorbind despre cea mai recentă creație, pe care publicul o poate vedea la Sadler’s Wells din Londra. Conștientizând că toată viața a dansat în spectacole coregrafiate de bărbați, a dorit să-și îndrepte atenția spre identatea artistică feminină, să o exploreze, să o pună în lumină. Și, urmându-și fascinația pentru Frida Kahlo, a transformat-o în eroina unui lucrări coregrafice inedite.
„She Said“ este un program de spectacole de balet într-un act, ale căror coregrafii sunt semnate exclusiv de femei. Aszure Barton, Yabin Wang și Annabelle Lopez Ochoa sunt trei dintre coregrafele implicate în proiect, cea din urmă, de origine belgiano-columbiană, dorind s-o transforme pe artista născută în Mexic în eroina unui spectacol intitulat „Broken Wings“ („Aripi frânte“). Interesul față de această figură exotică a artei din ultima jumătate a secolului XX are de-a face, bineînțeles, și cu biografia ei spectaculoasă. „A fost o femeie incredibilă. Autoportretele ei stranii, pe care de fapt multă vreme nu le-am înțeles, mă fascinează de mult. Acum vreo zece ani am văzut un film despre viața ei și așa am ajuns să admir felul în care a reușit să-și transforme suferința și durerea în artă. M-a ispirat: voiam să fiu ca Frida și să-mi folosesc trăirile mai direct în ceea ce creez, voiam să pot împărtăși povestea mea publicului“, a explicat Annabelle Lopez Ochoa, citată de ziarul „The Guardian“.
Coregrafa a dorit să pornească de la întâmplările importante din biografia protagonistei, folosindu-le ca bază pentru o construcție artistică abstractă, cu o pronunțată dimensiune suprarealistă. Așa se face că felul în care Frida Kahlo a înțeles, a iubit și a asimilat cultura mexicană în pictura ei, dar și implicarea ei în mișcarea revoluționară sau relația tensionată, ambiguă cu pictorul Diego Rivera, îngerul-demon, accidentul suferit la optsprezece ani și urmările lui dezastruoase – toate sunt reflectate într-o lucrare artistică în care componenta vizuală este primordială. Patul Fridei Kahlo, de exemplu, patul în care și-a petrecut ani din viață, este reprezentat printr-un cub în care dansatoarea e închisă, dar liberă să se miște. Forța și bucuria aduse de transfigurarea prin artă, iată efectele pe care coregrafa a dorit să le aducă în prim-plan.
În chip neașteptat, rolul i-a revenit chiar Tamarei Rijo, această fragilă dansatoare spaniolă care s-a dedicat în ultimii ani coregrafiei și conducerii trupei English National Ballet, iar Diego Rivera e interpretat de Irek Muhamedov, fost star la Bolșoi și Royal Ballet, acum în vârstă de 56 de ani, ceea ce e ideal, spune Annabelle Lopez Ochoa.
Cele mai recente reprezentații de la Sadler’s Wells sunt programate în perioada 13-16 aprilie, iar proietul inițiat de Tamara Rojo a stârnit deja interesul artiștilor din domeniu și al iubitorilor dansului, interesați de acest experiment care nu se vrea în primul rând un statement politic, ci o încercare de a transfigura, prin ficțiunea dansului, o figură dintr-un trecut căruia arta prezentului îi e contemporană destul.
Print