Poveşti de amor la ArCuB

Cererea de bilete în teatrele din Bucureşti este bine cunoscută, aşa că o nouă sală câştigată pentru teatru, fie şi parţial, cum e cazul celei de la ArCuB, nu poate fi decât un lucru bun. Chiar dacă spaţiul nu e sută la sută potrivit, chiar dacă, din cauza altor tipuri de evenimente, spectacolele nu pot fi programate aici cu regularitate…

Dar, dincolo de toate astea, Mircea Cornişteanu alege să pună în scenă la sala de la ArCuB două dintre cele mai cunoscute texte scurte ale lui Cehov, „Ursul” şi „Cerere în căsătorie”, într-o scenografie semnată de Bogdan Spătaru şi reunite într-un spectacol numit „Două poveşti de amor”. Un decor cald, previzibil cehovian, dar potrivit cu viziunea pe care o propune regizorul, care nu se abate de la drumul bătătorit al montărilor pe textele lui Cehov, construind un spectacol limpede, cu relaţii frumos desenate şi cu priză la public.

Uşor inegale, cele două părţi – „Ursul” în cea dintâi şi „Cerere în căsătorie după pauză – dezvoltă două poveşti mai puţin de amor şi mai mult de joc de-a amorul având aceiaşi protagonişti, Cerasela Iosifescu, Silviu Biriş şi Ion Arcudeanu. Mai simplu construită şi mizând mai mult pe firescul interpretării, „Ursul” îi aduce faţă în faţă pe Silviu Biriş şi Cerasela Iosifescu. Ea, purtând doliu după un soţ pe care vrea să-l pedepsească pentru trădări, prin credinţa ei neclintită, chiar dincolo de mormânt. El, un bărbat care intră în casa ei ca să-şi recupereze banii şi iese… aproape însurat. Relaţia dintre cei doi, tulburările, „creşterea şi descreşterea” tensiunilor, toate sunt bine realizate, regia aducând în prim plan şi mizând aproape exclusiv pe jocul actorilor.

De altfel viu şi nuanţat, cu momente de comedie de bună calitate, precum „lecţia” de tras cu pistolul. Povestea este frumos condusă de cei doi, Cerasela Iosifescu trecând de la tristeţe „cehoviană” asumată la furie şi creând neforţat scenele comice, dozându-şi bine şi gestul, şi cuvântul. Femeia înecată în gânduri şi melancolie se trezeşte repede la viaţă imediat ce începe să interrelaţioneze cu el, iar sclipirile vii ale amorului ţâşnesc firesc din întâlnirea celor doi, care funcţionează bine împreună pe scenă. La fel şi Silviu Biriş, în prima parte lasă povestea să-l conducă, reacţiile la gestul şi la cuvintele partenerei sunt limpezi, iar notele mai înalte sunt evident asumate. Încăperea simplă, un pat, o icoană pe perete şi câteva ferestre întunecate, este, să zicem, un mod nepretenţios de a aduce în prim plan istorioara de amor în sine, fără complicaţii inutile, mergând pe ideea că „nimic nou nu e sub soare”.

În cea de-a doua parte a spectacolului, „Cererea în căsătorie”, deşi cu momente poate pe alocuri mai intense, pierde la capitolul simplitate a gestului şi firesc. Decorul e construit în aceleaşi linii, doar câteva note de culoare în plus ca să rimeze cu tema celei de-a doua poveşti – un bărbat vine s-o ceară de nevastă pe vecina de moşie, dar din vorbă-n vorbă lucrurile se complică şi ies scântei… Umorul textului – care trăieşte de la sine – atunci când este îngroşat devine reduntant, ceea ce nu se întâmplă decât pe alocuri în montarea lui Mircea Cornişteanu. Interpretarea Ceraselei Iosifescu, femeia trecută de vârsta măritişului care nu ştie să se lase peţită, este nuanţată şi elaborată, într-un rol de compoziţie în care urâţenia sau lipsa de sex-appeal sunt construite la vedere. La fel şi Silviu Biriş mizează pe un joc în care frumosul şi urâtul schimbă în permanenţă măştile. Dar, spre deosebire de prima parte, alunecările în(spre) tuşele (prea) groase există din loc în loc, iar limpezimea umorului are de pierdut… Constant şi corect este jocul lui Ion Arcudeanu, atât în prima parte, cât şi în cea de-a doua, fără să rişte însă în vreun fel să se abată de la un traseu devenit aproape „clasic” al personajelor interpretate.

Spectacolul, aşa cum este gândit şi jucat, ar putea să aibă şi viaţă lungă, şi succes la public, pentru că respectă ingredientele unei comedii plăcute de care spectatorul ultimilor ani pare să aibă tot mai mare nevoie.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.