Prefacerile istoriei sau destinul unei drame la Teatrul de Comedie

Casandra Lungu

Textul participă la concursul „Cronicar de ocazie”, iar doritorii pot intra în cursa pentru un pachet de cărţi oferite de Editura Nemira, dacă trimit o cronică la adresa andromonica@yahoo.com.

Un bufon versatil, un povestitor bulevardier sau un suflet intristat de francez patriot. O Ioana razvratita, rascolita de nedreptatile istoriei, care doreste sa-si reabiliteze mitul. Preoti, episcopi, bufoni, false fecioare si multime, toti animati de fervoarea punerii in scena. Impreuna egal o abordare hermeneutica a momentului istoric numit Ioana d’Arc.

Catalina Buzoianu alege povestirea in rama ca artificiu regizoral si nu greseste. Un narator inflacarat da startul periplului istoric. O trupa de actori tineri si mai mult sau mai putin talentati, vrea sa ne spuna din nou povestea Ioanei d’Arc. Coup de…theatre! Dupa sase secole, Ioana d’Arc (re)vine in istorie ca sa indrepte compromisurile. Nemultumita de cum ceilalti rastalmacesc faptele, Ioana d’Arc, interpretata atat de firesc si curat de Dorina Chiriac, vine sa-si faca dreptate. E o mana de om si totusi cata forta. Dorina e gingasa, ferma si mereu pe doua planuri – discursul fata de public, recte istoria si generatiile care au trecut si discursul fata de povestitor, cel care i-a stalcit povestea, dar si cel prin care are sansa sa se reabiliteze. In fapt, cele doua discursuri sunt cele doua fete ale istoriei, ale oamenilor, sau poate ale actorilor. Una rade, una plange…

Marius Manole e povestitorul, e ducele, e bufonul, e n intr-unul. E ubertalentiert, nu paraseste scena si sare dintr-un registru in altul cu o naturalete debordanta. Totul e atat de facil si veridic, incat ramane loc si pentru replici in afara textului, pentru grimase si umor subtil. Inca nu am gasit explicatia pentru resorturile interne ale lui Marius. E prea talentat, subtil si cameleonic. Poate nici nu trebuie sa aflam sursa, ci doar sa ne bucuram de harul lui.

Personajele interpretate aici de Marius Manole stau drept simboluri pentru mai multe lumi, care de care mai diferita si mai impietrita in meandrele timpului. E un histrion iscusit,un frustrat al destinului care incearca sa se consoleze cu firimituri, o speranta pentru o lume mai dreapta, un scamator versat. Bref,e un povestitor, iar povestitorii mereu castiga pariul cu istoria. El a mai castigat un pariu cu sine insusi!

Rezultatul aventurii regizorale a Catalinei Buzoianu e genial. O drama cu haz la Teatrul de Comedie, o actrita redescoperita (Dorina Chiriac) si un actor suprasideral (Marius Manole). Alaturi de ei se remarca un jefuitor de cadavre convins de utilitatea faradelegilor sale (Aurelian Barbieru) si un rege prins in mrejele istoriei, dar sensibil redat de Dragos Huluba, facand doua ore de spectacol clipe. Iar dincolo de redarea mitului Ioanei d’Arc autenticitatea cuvenita, montarea de la Teatrul de Comedie ne aduce aminte ca avem nevoie de mituri, ca ele sunt busola interna a societatilor si ca dezvrajirea lumii propusa de modernitate ne face mai vulnerabili. Piesa devine o parabola a lumii de azi, a minciunilor si a artificialului in care traim, uitand ca, in final, fiecare este fauritorul destinului sau, chiar si dupa sase secole. Dar cand gongul istoriei suna, trebuie sa iesim din cenusa si sa revendicam ce ne apartine!

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.