Un spectacol care nu se încadrează în niciun fel de canon clasic sau contemporan, „TORDRE – TORSIUNE” vine la București pentru o reprezentație unică, pe 2 noiembrie, la ora 20.00, la Sala Studio a Teatrului Național. Evenimentul este organizat în cadrul programului FranceDanse Orient-Express al Institutului Francez, derulat în parteneriat cu Teatrul Național București, cu Centrul Național al Dansului București și Teatroskop. Ce reprezintă, de fapt, mișcările care compun dansul ?… Cu discreție și pudoare, coregraful francez Rachid Ouramdane dezvăluie motivațiile secrete ale gesturilor schițate de dansatori pe scenă, lăsând astfel să se întrevadă și o mică parte din intimitatea artistului, a omului care evoluează în fața publicului.
Cu un parcurs artistic eclectic, Rachid Ouramdane se vede pe el însuși ca un creator de dans, dar mai ales ca un mijlocitor de întâlniri, de portretist, de biograf. Pentru „TORDRE – TORSIUNE”, coregraful aduce în lumină povestea a două vechi colaboratoare ale sale, Annie Hanauer (Marea Britanie) și Lora Juodkaite (Lituania), artiste care, cu originalitate și virtuozitate, au dezvoltat mijloace de expresie și o iscusință inedite. Lora Juodkaite a dus arta rotirii pe culmile perfecțiunii, creând impresia că ființa ei se va topi în văzduh, eliberată de orice constrângeri corporale. Annie Hanauer desenează în aer figuri de o precizie filigranată – grația și sensibilitatea mișcărilor sale fac publicul să uite de membrul articifial care-i servește drept braț, la fel de viu ca și restul corpului artistei. Surprinzătorul duo trece dincolo de aparențe; mișcarea este aici doar un pretext pentru a descoperi persoana care o efectuează.
În „TORDRE – TORSIUNE” Rachid Ouramdane își arată măiestria de a descifra invizibilul. „Ceea ce mă interesează să arăt în portretul celor două dansatoare ține de sfera personală, de intimitate. Desigur, prin ceea ce dansează, Annie și Lora nu-și povestesc viețile în fața publicului, ci își aștern sensibilitatea în fața noastră, ne deschid porțile atât spre universul lor poetic, cât și spre dimensiunile uneori extreme ale carierelor lor de dansatoare”, spune coregraful.
Print