Raiul din Iad și grădinile lui Frau Hess

3stars

frau hess3A trecut ceva vreme de când, la începutul verii, la Teatrul Național din București a avut loc premiera Teatrului Evreiesc de Stat, „Frau Hess și grădinile ei”, în regia lui Alexander Hausvater, spectacol cu două distribuții pentru rolurile principale, Maia Morgenstern și Constantin Cojocaru, într-una dintre variante, și Arabela Neazi și Nicolae Predica pentru cea de-a doua.

Premiera a avut loc la TNB, pentru că, după cum se știe, clădirea Teatrului Evreiesc a fost puternic avariată iarna trecută și încă nu poate fi folosită. Așa cum a încercat Maia Morgenstern să atragă atenția în mai multe rânduri, cu spectacole jucate în zăpadă, în fața teatrului, sau chiar înainte de premiera de la „Frau Hess și grădinile ei”, printr-o conferință de presă organizată chiar în sala nefuncțională, în care e frig, apă și nu poate fi folosită decât o lumină improvizată, Teatrul Evreiesc nu are în acest moment sediu. Și e un bun prilej de a aduce în discuție ce se întâmplă cu instituția care, în ultimii ani, a fost destul de puțin vizibilă în istoria prezentă a teatrelor bucureștene, a avut producții mai degrabă obscure, iar sălile – acea frumoasă sală acum nefuncțională, care atunci părea lăsată în paragină și în care se simțea de mult nevoia unei împrospătări – erau mai degrabă goale. De-abia în ultimul an a început să bată și acolo vântul schimbării, au apărut câteva producții care au modificat câte ceva, iar cea mai importantă dintre ele rămâne „Yentl” în regia lui Erwin Şimşensohn.

Cea mai recentă, „Frau Hess și grădinile ei”, repetat pe unde s-a putut și care, după câteva reprezentații la sfârșitul stagiunii, va reveni din această toamnă pe o scenă dispusă să-l primească (Sala Nouă a Teatrului de Comedie din str. Sf. Vineri, nr. 11), e o poveste care (re)aduce în discuție o perioadă de altfel intens discutată și care stârnește întotdeauna interesul spectatorilor – al Doilea Război Mondial și Holocaustul. Textul lui Milton Frederick Marcus este extrem de incitant – o poveste de dragoste între Frau Hess, soția lui Rudolf Hess, adjunctul lui Hitler, şi Isaac Baum, profesorul evreu, luat din lagăr și adus în mica ei colivie înflorită, să-i îngrijească grădinile.

frau hessAlexander Hausvater construiește un spectacol de teatru în teatru, în care de multe ori planurile se confundă, iar povestea „pusă în scenă” își trăiește propria existență cu furie, cu forță, cu umor, cu dramă (uneori prea multă), cu tensiuni, cu (prea multe) contorsionări, cu explozii neașteptate de poezie. Prea vag conturat, primul dintre planuri, cel al spectacolului care va conține adevăratul spectacol, în care actorii și regizorii se adună la masa de lucru, rămâne doar un pretext insuficient exploatat în economia spectacolului. Scenografia semnată de Iuliana Vâlsan, un amestec de detalii realiste și, în același timp, multe efecte simbolice, creează un spațiu angoasant, dominat de un zid din saci plini cu pământ. Colivia înflorită, micul paradis niciodată bombardat de armatele aliate, nu se vede în spectacolul lui Alexander Hausvater. Este o idee, o sugestie, ascunsă în acest mic „lagăr” în care florile par otrăvite, iar frumusețea lor poate fi oricând plătită cu sângele evreului care le îngrijește. Inflexiuni de cabaret, scene de muzică și dans, introduse aproape absurd, clovni stranii, toate creează un mic univers extrem de ofertant scenic și care împreună cu povestea și cei doi actori-vedetă din prima distribuție fac din spectacolul Teatrului Evreiesc unul ce ar trebui să aibă succes la public. E evident că regizorul țintește un amestec de magie și senzualitate, care îi reușește doar pe jumătate, spectacolul având nu atât căderi de ritm, cât, mai ales incoerențe la trecerile dintre planuri.

În rolul lui Frau Hess, Maia Morgenstern joacă o femeie puternică, dură, aspră, cumva senzuală, distrugătoare, pe alocuri lipsită de feminitate, dar cu o doză inteligentă de fragilitate, care face până la urmă justificabilă povestea. Mult mai atentă la rol și mai aproape de propria valoare artistică decât în alte interpretări din ultima vreme, în care magia scenei o fură prea des, Maia Morgenstern creează o Frau Hess uimitoare, acaparatoare, dictatoare, o combinație fascinantă de yin și yang, în care dozele se schimbă spectaculos, de la o scenă la alta, devenind din femeia crudă, rece și puternică o copilă bântuită de o întâmplare cu iz incestuos din copilărie, o femeie care are nevoie de dragoste…

frau hess2Constantin Cojocaru, în rolul lui Isaac Baum, mizează mai degrabă pe un farmec intrinsec al masculinității, pe puterea seducătoare a inteligenței și a forței de a crea și chiar pe farmecul pe care i-l conferă postura de victimă, apăsând pedala până la maxim. E chinuit, e amar, e întunecat, își caută fiica, în el se luptă toate forțele iadului, o urăște și o iubește pe femeia cu care e închis departe de lume, care l-a scos din lagăr și i-a oferit un alt fel de închisoare, care-l fascinează nu atât prin feminitate, cât prin putere și prin faptul că la un moment dat începe să-și simtă propria putere exercitându-se asupra ei. Constantin Cojocaru nu alege să joace un bărbat seducător, ci, mai degrabă și mai subtil, unul chinuit de demonii propriei sexualități și de atracția magnetică pe care o creează chiar faptul că, acolo, în grădini, sunt doar ei doi, bărbat și femeie.

Între ei nu se creează – și poate acesta este minusul spectacolului – nicio electricitate, momentele de senzualitate și scenele de dragoste/ură din final fiind mai degrabă rezultatul unor acumulări pe jumătate teoretice. Lipsește plasa de relații care să justifice o iubire, oricum ar fi ea. Însă… în forma în care se construiește ea pe scenă, relația dintre cei doi, în această variantă a spectacolului, nu este mai puțin interesantă, pentru că vorbește, mai degrabă, despre forța, aproape animalică, aproape brută, care în anumite condiții face ca un bărbat și o femeie să uite că lângă ei e război și că fac parte din rase diferite. În condițiile date, raiul se reface șchiop și stângaci în mijlocul iadului…

Teatrul Evreiesc de Stat

Frau Hess și grădinile ei, de Milton Frederick Marcus

Regia: Alexander Hausvater

Scenografia: Iuliana Vâlsan

Muzica: Yves Chamberland

Distribuția: Maia Morgenstern / Arabela Neazi, Constantin Cojocaru / Nicolae Predica, Marius Călugăriţa, Veaceslav Grosu, Anka Levana, Cristina Cârcei, Natalie Ester, Darius Daradici, Viorel Manole

Foto Oana Monica Nae

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.