Reacţiile criticilor la „11 şi 12” de Peter Brook

„11 şi 12″, cel mai recent spectacol regizat de Peter Brook, este în turneu la Londra, cum anunţam acum două săptămâni. Presa străină a publicat deja câteva cronici şi reacţii ale criticilor de teatru. În majoritatea se citeşte dezamăgirea, iar în altele se descifrează, printre rânduri, o dorinţă inconştientă de a arăta că mitul e cam gol. Numărul de stele cu care este cotat spectacolul nu depăşeşte trei. Dar există, fireşte, şi reacţii pozitive. Tipic sau surprinzător?

peter-brookSă le trecem în revistă, fără a le analiza – nici nu prea am avea cum, din moment ce n-am văzut spectacolul. Mark Shenton a publicat în „The Stage” pe 11 februarie o cronicuţă ferm negativă: „Şi Brook şi-a petrecut mare parte din carieră în căutarea iluminării în teatru, dar călătoria pe care a conceput-o pentru acest spectacol, filtrată prin povestirea vieţii scriitorului african Amadou Hampate Bâ, este plină de filozofie, dar nu are suficientă acţiune. Spectacolul nu arată povestea, ci o spune şi, pe de altă parte, se vede distanţă între execuţia protagonistului, fals nevinovată, şi complexitatea ideilor pe care piesa vrea să le avanseze. Desigur că Brook şi-a câştigat dreptul de a se copia pe sine, numai că opera lui a avut parte de atât de multe imitaţii, că să vezi această desfăşurare dureros de înceată a scenelor şi a dezbaterii de idei, pe fundalul muzical oferit de un percuţionist din stânga scenei, care se tânguie neîncetat, este mai degrabă enervant decât revitalizant. Rezultatul soporific, în care un mic gest – dacă o rugăciune trebuie rostită de 11 sau de 12 ori – are repercusiuni majore devine greu credibil. Actori din Africa, Europa, America, Palestina şi Japonia caută să creeze o rezonanţă universală, numai că accentele diferite din rostirea lor te îndepărtează şi mai mult de posibilitatea de a te identifica cu vreunul dintre ei.”

 „The Telegraph” a tipărit o cronică semnată de Charles Spencer, care i-a acordat producţiei numai două stele. Autorul merge pe ideea că dimensiunea militantă a spectacolului pune în umbră orice altceva, susţinând că această „chemare la toleranţă” ilustrează exact tipul de spectacol pe care îl critica Brook în „Spaţiul gol”, anume „teatrul sentenţions” şi muribund. În opinia cronicarului, este vorba despre o producţie didactică, în care spectatorului i se dau lecţii şi care-l arată pe Brook „nu ca regizor de teatru, ci ca guru care are de ţinut lecţii”.

Şi Henry Hitchings de la „London Evening Standard” îi dă tot două stele, într-o cronică sugestiv intitulată „11 şi 12 nu deschide nici o uşă”. Verdictul este exprimat tranşant: „Brook este de multă vreme un explorator al proceselor pe care le presupune teatrul şi susţine că desăvârşirea înseamnă densitate în care se îngrămădesc mesaje. Dar 11 şi 12 nu are această densitate. Povestea se spune didactic şi într-un ritm încet. Actorii joacă cu devotament, dar nu captivant. Iar în centru se conturează muzica articulată cu mare subtilitate a lui Toschi Tsuchitori. Această experienţă mi-a reamintit de ce simţi când vezi dervişi în acţiune: înţelepciunea şi seriozitatea într-ale spiritului sunt departe şi nu rămâne decât un ascetism metodic, ce oferă imagini interesante, dar nu deschide nici o uşă.”

Singura cronică elogioasă, dar decent elogioasă, pe care am citit-o a fost publicată de Michael Billington  în „The Guardian”. Criticul este de părere că în „11 şi 12″ spectatorii pot vedea „tot ce poate Brook mai mult”, „un spectacol calm, liniştit şi meditativ, în care nu se ridică vocea”. „Ce am admirat cel mai mult”, scrie autorul, „este frumuseţea simplă a montării. O pânză înfăşurată devine o barcă ce se leagănă uşor când povestitorul din sat traversează râul. (…) Iar când luptătorii unuia dintre cele două clanuri antagoniste, care sunt într-un conflict de natură religioasă, hotărăsc să-i ardă picioarele unuia dintre duşmani, violenţa este sugerată prin muzica expresivă a lui Toshi Rsuchitori. Scena înfăţişează chintesenţa unei lumi anume, înfăptuită prin meşteşug pur.”

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.