Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e o poveste pe care vă invităm s-o descoperiți! Azi, Richard Wagner…
Muzica e femeie.
Femeia înseamnă dragoste, dar o dragoste primitoare şi care, atunci când primeşte, se dăruieşte pe deplin.
Femeia devine ea însăşi abia în clipa când se abandonează. Ea este sirena care alunecă fără de suflet, purtată de valurile naturii proprii, până când îşi primeşte sufletul, prin dragostea unui bărbat. Privirea nevinovată din ochii femeii este oglinda cu limpeziri nesfârşite în care bărbatul nu vede decât înzestrarea ei firească pentru iubire, până când ajunge să zărească propria lui imagine. Iar atunci când s-a recunoscut pe sine în ea, întreaga natură a femeii se concentrează arzând într-o singură direcţie: aceea de a-l iubi, cu fervoarea dăruirii totale.
Femeia adevărată iubeşte necondiţionat, fiindcă nu poate altfel. Nu are de ales decât atunci când nu iubeşte. Dar când trebuie să iubească, simte şi o constrângere până atunci necunoscută, care îi dezvoltă pentru prima dată voinţa. Această voinţă, care se revoltă împotriva constrângerii, este prima şi cea mai puternică manifestare provocată de individualitatea ţintei iubirii, care, atunci când pătrunde în fiinţa ei, îi dăruieşte şi voinţă, şi personalitate. Aceasta este onorabila mândrie a femeii, care provine numai din forţa individualităţii pe care a primit-o şi care o constrânge prin necesitatea iubirii. De dragul rodului multiubit, ea luptă împotriva constrângerilor iubirii înseşi, până când, sub puterea acestei constrângeri, înţelege că atât aceasta, cât şi propria ei mândrie nu sunt decât manifestarea individualităţii pe care a dobândit-o. Că iubirea şi ţinta iubirii sunt una şi aceeaşi, că fără ele nu are nici putere, nici voinţă şi că, din prima clipă când a simţit ghimpele mândriei, era deja pe deplin cucerită. Iar mărturisirea acestei cuceriri este dovada supremei dăruiri a femeii. Mândria ei se refugiază acum în singurul lucru care i se pare logic şi pe care îl simte cu toată fiinţa ei: iubirea pentru respectivul bărbat.
O femeie care nu iubeşte cu această mândrie dăruitoare e o femeie care nu iubeşte deloc. Iar o femeie care nu iubeşte deloc este cel mai respingător spectacol din lume.
(Fragment din volumul „Opera şi drama” de Richard Wagner, apărut la Editura Nemira, în colecția Yorick, trad. din limba germană de Cristina Crăciun)
Print