Spectacole din străinătate la FNT

Având alocat un buget de criză, semnificativ mai mic decât în anii trecuţi, ediţia din acest an a Festivalului Naţional de Teatru propunea iniţial patru producţii străine, din care au mai rămas, din păcate, numai trei. Spectacolul „Pescăruşul” de A.P. Cehov, montat de Christian Benedetti la Théâtre-Studio de la Paris, nu va mai participa. Actriţa Anamaria Marinca, interpreta Ninei Zarecinaia, filmează în America şi a fost înlocuită din distribuţie. Alice Georgescu, selecţioner FNT anul acesta, a luat hotârârea de a contramanda reprezentanţiile de la Bucureşti ale spectacolului, în lipsa actriţei Anamaria Marinca.

Imagine din spectacolul "Trei surori"

Au mai rămas, prin urmare, trei spectacole, care, din fericire, nu au nimic sau mai nimic în comun la nivel de text, temă sau formulă regizorală. Dacă tot e anul Cehoviziunilor şi festivalul stă sub semnul cuvintelor lui Cehov „Omul, acest animal ciudat”, o secţiune dedicată creaţiei recente a lui Andrei Şerban, care în ultimii ani s-a aplecat din nou asupra pieselor dramaturgului rus, era de la sine-înţeleasă.

Cunoscutul regizor de origine română va fi reprezentat de spectacolul cu care şi-a făcut debutul pe scena maghiară, mai exact la Teatrul Naţional de la Budapesta, un „Trei surori” montat recent. Este vorba despre o creaţie care face parte din valorosul proiect de revizitare a lui Cehov, pe care Andrei Şerban l-a început acum câţiva ani. De atunci şi până acum, a revenit la „Pescăruşul” şi la „Unchiul Vania” şi a pus în scenă, pentru prima dată, „Ivanov”. Cercetând atât drama personală, cât şi pe cea de grup din piesa lui Cehov, „Trei surori” este la unison cu luciditatea şi chiar cu duritatea cu care Andrei Şerban tratează omul cehovian şi în recentul său spectacol de la Teatrul Bulandra. Montare amplă, care atinge un scop drag regizorului dintotdeauna, acela de a spulbera stereotipuri, de a contrazice aşteptări-tip şi de a deranja inerţii de percepţie, „Trei surori” de la Budapesta reprezintă variaţiune de substanţă pe tema zidului dincolo de tare nu se trece. Şi nu este vorba nici despre istorie, nici despre destin în primul rând, ci despre zidul de nedepăşit, zidul din însuşi omul care este sau doar se simte îngrădit – de propria natură, de societate, de întâmplări pe care nu le poate controla. Închise în sine, dar şi în faţa lumii exterioare, surorile cehoviene sunt, pe de o parte, victime ale propriului eu şi, pe de altă parte, jucării nefericite ale unei poveşti din care nu se pot smulge. Întregul spectacol accentuează închiderea din care decurg imposibilitatea şi neputinţa, cu ajutorul decorului creat de Róbert Menczel şi Sándor Daróczi. Grotescul se insinuează permanent în spectacolul său, acompaniat de elemente de absurd şi integrat într-un spectacol de elită.

Din cu totul altă zonă a teatrului vine „Mansardă la Paris”, de Matei Vişniec, spectacol de „teatru de hârtie” regizat de Alain Lecucq la Paris, cu Brice Coupey. Un Cioran din hârtie, închipuit în interiorul formulei care anima casele familiilor educate în secolul al XIX-lea (reproducerea în miniatură, pe hârtie, a unui spectacol văzut la teatru, mai ales în cutia italiană, practică răspândită în Franţa), un notoriu profet al sinuciderii, care nu s-a sinucis, este protagonistul unui spectacol-experiment cum spectatorul român care nu călătoreşte mult rar are ocazia să vadă. În 2011, anul Centenarului Cioran, atât de interesanta piesă a lui Matei Vişniec, la ora actuală cel mai montat dramaturg de origine română în viaţă, se concretizează astfel şi la Bucureşti, oraş care n-a jucat un rol crucial în destinul filosofului din România de care Occidentul a fost şi a rămas atât de interesat. „Mansardă la Paris”, producţie inclusă la secţiunea „În prim-plan, actorul”, are toate datele să fie cel puţin un experiment interesant.

Iar cel de-al treilea spectacol străin care se va juca la FNT se numeşte „Poveşti călătoare – Capul Verde”, este regizat de Miguel Seabra şi vine de la Teatro Meridional din capitala Lisabonei. Despre el, cum remarcam şi data trecută, şi informaţiile de pe Internet sunt inexistente. Ceea ce poate să fie o scăpare sau o metodă de a stimula curiozitatea.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.