Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e o poveste pe care vă invităm s-o descoperiți! Azi, Ștefan Iordache…
Aveam insomnii cu „Hamlet”! Groaznice! Când mă culcam, mai jucam încă o dată în minte spectacolul. E cumplit de obositor și mi se întâmplă cu fiecare rol nou. E o ciudățenie de-a mea. Sau poate nu numai a mea. Teatrul nu e o oglindă a vieții. E chiar viață. Duci în tine, în organismul tău, atâtea existențe. Actorul se consumă ca un sportiv de performanță. La fiecare spectacol cu „Hamlet”, slăbeam patru kilograme. La „Richard III”, trei-patru kilograme. La „Titus Andronicus”, două-trei kilograme. Cu trupul tău se întâmplă multe. Există pericolul să te îmbolnăvești. Să te modifici fizic, dar mai ales psihic. Imaginați-vă un actor care joacă zece ani Regele din „Escurial” sau „Titus Andronicus” și se umple de atâta otravă. Eu, când interpretez un asemenea erou, calc altfel, vorbesc, mă comport altfel decât un om normal. Spre nefericirea familiei mele. Cred că e foarte greu să suporți în casă un actor. Am avut șansa să joc numai roluri grele, care mi-au adus satisfacții enorme pe plan artistic. Dar eu nu mai sunt același. Și mi-e dor de mine, așa cum eram când eram copil. (…)
După ce joci mult un spectacol, e bine să te retragi. Sigur că există un mic regret. Dar capeți o liniște care te împacă până la urmă cu tine. Probabil, din reflex, organismul se apără. Dacă mă întrebi ceva după trei zile de la despărțirea de un rol, nu mai știu nimic. Trupul, creierul, sufletul, mi se eliberează pentru alte personaje. Altfel, aș înnebuni.
(Fragment din volumul „Regele scamator Ștefan Iordache” de Ludmila Patlanjoglu, Editura Jurnalul, Curtea veche, 2008)
Print
Citind acest fragment imi vine in minte povestea cu “actorii de altadata”Din pacate actorul ca artist dispare, facand loc “meseriasului”sau mai rau “mercenarului”E impanzit orasul de afise pe stalpi cu “meseriasi” si “mercenari”care nu slabesc nici macar 5 grame dupa un spect.dimpotriva se ingrasa.Pacat ca multi din generatia noua nu au vazut spect.lui Stefan Iordache ar fi avut sansa sa invete ce inseamna sa fi actor cu adevarat, asa nu prea au de la cine invata, dimpotriva.
Excelent volumul Doamnei LUDMILA PATLANJOGLU dedicat lui Ştefan Iordache. O carte-album, pe măsura măreţiei inconfundabilului actor, crescut pe malul Dunării, la Calafat. O păstrez în stânga monitorului, deasupra unei mape enorme: ,,PHAEDRA”… Aceia erau, cu adevărat, Monştri Sacri -, nu creaturi fade, de carton, gumilastric şi gumă arabică, zvârliţi peste geamul televiziunilor asasin-comerciale, plătite să îndobitocească, nu să educe, nu să formeze, nu să zidească, dimpotrivă – să nimicească tot ce înseamnă valoare adevărată, tot ce ţine de specific naţional/ identitate culturală… Radierea (ştergerea) noastră de pe toate hărţile lumii a început încă de prin 1978-1980, după seismul din 4 Martie, când ,,extratereştrii” au făcut eforturi disperate pentru a ne izola şi a ne pune cu spatele la zid, pentru totdeauna…