Ultima zi din martie va fi una din primele zile de desprindere. La Modena, în Italia, celebra dansatoare franceză va porni spre o altă viață – viața în care nu va mai dansa în fața spectatorilor.
Intitulat „Life in Progress“ și anunțat din noiembrie 2014, turneul de adio al artistei va continua în mai la Sadler’s Wells, Londra, companie pentru care Sylvie Guillem a dansat și a lucrat în ultimii ani, urmând să se încheie în decembrie 2015 în capitala Japoniei. Din program vor face parte două creații noi ale cunoscuților Akram Khan și Maliphant, precum și o lucrare solo, „Bye“, pe care Mats Ek i-a dedicat-o dansatoarei ajunse acum la 50 de ani.
Așadar, inevitabilul nu mai poate fi evitat și ceasul biologic nu mai poate întâmpina rezistență. La 39 de ani după ce s-a alăturat Baletului Operei Naționale de la Paris, pe vremea când era doar un „șoricel“, balerina considerată cea mai bună din generația ei se retrage, dorind să-și „ia la revedere cu recunoștință și cu mare emoție“, după cum a anunțat la Londra, oraș în care locuiește și pe care-l iubește, spune ea, pentru libertatea pe care i-o oferă. „Am iubit fiecare clipă din acești 39 de ani și azi iubesc fiecare clipă. Atunci, de ce mă opresc? Foarte simplu: pentru că vreau să pun punct cât încă mă face fericită ceea ce fac, cât încă fac cu mândrie și pasiune“. Așa sună declarația oficială a artistei, care la conferința de presă în care și-a anunțat retragerea a rememorat anii petrecuți la Opera din Paris sau frumoasa perioadă londoneză, unde s-a putut dezvolta, lăsând în urmă baletul clasic și împlinindu-se și în ipostaza de dansatoare.
Tamara Rojo, director artistic la English National Ballet, a explicat în aceeași conferință de presă că a încercat s-o convingă să nu se retragă, dar fără sorți de izbândă. Ultimele spectacole londonze ale artistei vor avea loc la Sadler’s Wells, instituție de spectacole la care Sylvie Guillem a fost artist asociat din anul 2006. Pentru Alistair Spalding, director artistic la centrul amintit, ea va rămâne cea mai importantă balerină din vremea noastră și o artistă cum e numai una într-o generație, înzestrată cu abilități tehnice ieșite din comun, dar, mai presus de asta, cu calități performative singulare.
Artista, care are în spate o lungă carieră de prim-solistă la Opera Națională de la Paris, sub aripa ocrotitoare a lui Rudolf Nureiev, și la Royal Ballet, precum și o carieră la fel de impresionantă în dansul contemporan, privește înainte cu teamă. Teama că va fi greu să nu mai pășească pe scenă, teama pe jumătate recunoscută că viața va fi cu totul altfel fără dans. „Cine știe? Vreau doar să las lucrurile să vină de la sine. Am nevoie de timp să văd ce o să fac. Mă interesează foarte mult ce se va întâmpla cu natura. Cred că e o provocare, dar o să fie greu. O să-mi lipsească mult plăcerea de a fi pe scenă“, îi spune jurnalistului de la „The Guardian“ care alcătuiște portretul artistei gata de retragere.
O artistă care a sfidat trecerea timpului și regulamentele corpurilor de balet. Opera Națională din Paris, de exemplu, le impune balerinelor să se retragă la maximum 42 de ani. Când a plecat la Londra, în 2006, Sylvie Guillem a provocat un adevărat scandal în Franța, un scandal în care s-a implicat până și ministrul Culturii, pentru care plecarea artistei în Anglia, spre un nou început, a fost o adevărată „lovitură“ și o umilință. Sfidând reguli și tehnici, biologia personală și așteptările celorlalți, Sylvie Guillem, „egocentica“, „exigenta“, „voluntara“ (calificative care i se aplică adesea) artistă care făcea gimnatiscă în copilărie, fără a visa vreodată să ajungă balerină, privește înapoi cu plăcere și înainte cu neliniște. 2015, un an de trecere spre o altă etapă, va fi o perioadă grea. Un sfârșit, marcat prin câteva spectacole în orașe diferite, și un început. Nu degeaba se numește turneul final „Life in Progress“.