Poezia de luni

Există-ndrăgostiți fericiți care rămân împreună, și-al căror sărut proaspăt sună… Auziți… auziți…   Există perechi fără moarte, în mișcare mereie, cu-o formă a inimii, poate aparte, semănând a metaforă, semănând a idee.   Aceștia rămân împreună în sărut, ca-ntr-o dulce furtună. Auziți! Auziți! Auziți! Există-ndrăgostiți fericiți! [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Voiam să rămân în septembrie pe plaja pustie și palidă, voiam să mă-ncarc de cenușa cocorilor mei nestatornici și vântul greoi să-mi adoarmă în plete ca apa-n năvoade; voiam să-mi aprind într-o noapte țigara mai albă ca luna, și-n jurul meu – nimeni, doar marea cu forța-i ascunsă și gravă; voiam să rămân în septembrie, [...] Citește în continuare

Poezia de luni

O pasăre foarte-apropiată mie – un fel de rudă – mi-a indicat un izvor ascuns în pădure, de nimenea știut până atunci.   Am gustat din el și m-am umplut de frunze. Doua veverițe mi-au sărit pe umăr, iar izvorul însuși mi-a încolăcit picioarele ca o buruiană limpede.   Am stat așa până seara. Apoi [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Coastele mele ascund o inimă sumbră. Rămâi în aur rotund. Nu intra în umbră. Nu deveni aproapele unei zone funebre. Rămâi pe clapele dulcilor mele vertebre. Pe coastele mele de soare, acolo, rămâi, pe suprafaâa strălucitoare a mângâierii dintâi [...] Citește în continuare