Poezia de luni

Ce departe eşti, întunecata mea iubită, prin pereţii odăii te văd ca prin sită, şi te-aud chemându-mă ca din altă planetă şi-mi scrii poezii pe obrazul de cretă.   E posibil, e posibil oare să nu pot muri, să-ţi aud vocea suind treapta nopţii, şi suind în zi, să mă ridic în pat ca o [...] Citește în continuare