sonete

Frumoaselor făpturi le vrem vlăstare iar frumuseţii-un spor de dăinuire şi-n acest chip, plăpând urmaş transpare purtându-i umbra florii-n veştejire. Dar tu ce-n ochii tăi îţi afli rug hrănindu-l cu-a ta flacără, din greu, duci foame unde-a fost cândva belşug, însuţi vrăjmaş al dulcelui tău eu. Tu, care eşti podoaba blândă-a firii şi-al primăverii crainic [...] Citește în continuare