Ţara lui 75 la sută

Mai mult decât oricând, în ultima perioadă, de câte ori am intrat într-o sală de teatru şi aşteptam să se stingă luminile, am trăit un sentiment pe de o parte de relaxare, de detaşare, de plăcere nespusă că încă există (cât o mai exista…) acest loc unde poţi fugi. De tine sau de lumea din jur. Şi, pe de altă parte, de absurd dus până la grotesc, pentru că detaşarea, relaxarea şi plăcerea se lasă tot mai greu „cumpărate” şi pentru că lumea de afară de care fugi sau te ascuzi o oră sau două… dă tot mai mult buzna peste tine şi acolo… Şi gândul ăsta s-a născut la Sibiu, unde, în timpul fiecărui spectacol, după ce s-a scurs mai bine de jumătate din reprezentaţie, se aude o voce înregistrată care spune că până în acel moment ai văzut 75 la sută şi că, în mod normal, montarea ar trebui să se încheie acolo pentru că guvernul a hotărât ca actorii să fie plătiţi cu 75 la sută din salariu, aşadar, ei îşi consideră datoria încheiată conform contractului de muncă. Şi continuă numai din respect pentru spectator, care totuşi a plătit biletul întreg… Dacă n-am trăi asta în fiecare zi, da, subiectul ar fi absurd. E absurd şi că dintre toate sporurile şi „ajutoarele”, cum îi place guvernului să numească nişte bani pe care ar fi trebuit să-i plătească în cadrul salariului, în învăţământul artistic şi nu numai a „supravieţuit” cel pentru înmormântare… E absurd că am ajuns să trăim, să mâncăm, să ne îmbrăcăm, să stăm la teatru etc. cu 25 la sută mai puţin. Trăim în ţara lui 75 la sută. Şi încă „trăim bine”, ia imaginaţi-vă puţin cum ar arăta ţara lui 50 la sută sau chiar, de ce nu, a lui 25 la sută… E un subiect pentru o piesă de teatru… Scrisă, bineînţeles, în aceleaşi condiţii. 75 la sută doar… Am refuzat să merg mai departe cu jocul imaginaţiei şi să mă gândesc cum ar fi dacă un medic ar opera într-o zi doar 75 la sută dintr-o tumoare. La teatru, e deocamdată… doar teatru.

Şi totuşi. Cum se supravieţuieşte în ţara lui 75 la sută, în teatrul românesc, în care intri sperând să fugi din lumea aia de afară?! Când Marius Manole a vorbit sau, mai bine zis, a făcut puţină vâlvă cu cei 10 milioane (de lei vechi) pe care-i câştigă de la Teatrul Naţional din Bucureşti, unde joacă… număraţi-i rolurile dacă aveţi răbdare. Şi mergeţi la spectacole şi întrebaţi-vă după ce iese din scenă la „Inimă de câine”, după efortul din „Livada de vişini” sau din „Visul unei nopţi de vară”, sau din, sau din… Când Marius Manole, aşadar, a vorbit de aceşti bani au existat şi voci care au spus „da, dar mai câştigă şi din altă parte…” Desigur, cu câte alte nopţi nedormite şi cu câte alte eforturi… Problema artiştilor muritori de foame, sigur, e veche de când lumea, dar lumea avea pretenţia că a evoluat… Şi amărăciunea sau disperarea sau absurdul mi s-a părut că au atins cote greu de depăşit în ziua în care unul dintre cititorii noştri i-a propus lui Marius Manole, într-un comentariu postat la noi pe site, să îi ofere 50 de lei din salariul lui. Lunar. Pentru că n-are mai mult să-i dea, dar îl admiră şi ar vrea să facă măcar acest gest pentru el…

Şi ca să nu rămân la Marius Manole, aş extinde discuţia către toţi acei mari actori, care, fie că joacă sau nu în nu ştiu ce serial de televiziune (mai mult sau mai puţin controversat), iau după ce au fost Hamlet sau Richard sau… Faust, 1400 de lei. V-aţi fi imaginat vreodată că un actor precum Ilie Gheorghe, Faust cel admirat la Festivalul de la Ediburgh şi curtat de teatre din lumea întreagă, cărora le-a preferat… Craiova, pleacă acasă la sfârşitul lunii cu 1400 de lei?!

V-aş provoca la un concurs de piese de teatru absurd, fără final – ca să rămânem în tonul celor 75 la sută – în care să ne imaginăm cam cum poţi împărţi 1400 de lei la 31 de zile… Şi cam ce se poate face cu ei. Un premiu, o carte din colecţia Yorick, la alegere, (promit ca este întreagă, nu 75 la sută din ea) celui care reuşeşte să facă un plan de supravieţuire timp de o lună cu aceşti bani şi să şi economisească 25 la sută întru salvarea bugetului…

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.