Teatru de cartier

Este a doua oară când ArCuB organizează „Bucureşti – Cartier de vară”. În patru parcuri din Bucureşti – Naţional, Titanii, Copilului şi Crângaşi – sunt spectacole de teatru şi folclor, dimineaţa şi seara, şi sunt gratis… Orice doritor se poate opri să privească zece minute sau o oră, cât îl lasă inima şi cât de mult îl atrage ce se întâmplă pe scenă.

Dimineaţa sunt spectacole pentru copii, seara, pentru oameni mari. Şi participă mai multe teatre din Bucureşti printre care Bulandra, Nottara, Comedie, Mic, Metropolis, Masca, Evreiesc, „Ion Creangă”, plus câteva trupe independente şi Şcoala de Artă.

Sâmbătă seara, în ultima zi a lui iulie, în Parcul Naţional, chiar în apropiere de intrare, în zona unde se află monumentul lui Eminescu, era amenajată – mai bine zis improvizată – o scenă. În faţa scenei, deja celebrele scaune albe din plastic. Spun celebre pentru că au împânzit România. La terase, la restaurante, la mare, la munte sau în Bucureşti, la evenimente şi, iată, acum şi la teatru, dai tot peste ele. Câteva rânduri, aşadar, de scaune de plastic ocupate de publicul venit special sau oprit întâmplător să-i vadă pe elevii Şcolii de Artă, care joacă Cehov. În spate, sprijiniţi de gard mulţi alţi spectatori care înfulecă o clătită urişă de la toneta aşezată strategic chiar în faţa scenei, sau, după caz, ronţăie floricele cu diverse arome, sau savurează o vată de zahăr… Toate bune şi frumoase, că doar e vacanţă, lumea a ieşit în parc sâmbătă seara să se relaxeze. Copiii urlă în câte o trompetă, părinţii comentează din când în când, cu un ochi la scenă şi cu altul la atmosfera colorată din jur.

Iar pe scenă se joacă Cehov. „Ursul”, „Cerere în căsătorie” şi „Nunta”. Un domn spectator cu care împart aceeaşi bucată de gard îmi spune complice: „Doamna, da’ ăştia de ce le dă aşa, pe bucăţi, că eu am crezut că îl dă pe tot legat…” N-are sens să-i explici domnului ce e acela un colaj de piese, îi zâmbeşti şi punct.

Revenind la spectacol. E greu să joci Cehov în parc. Îi admir sincer pe elevii Şcolii de Artă pentru că e vizibil că fac eforturi. În primul rând strigă cât pot ei de tare ca să acopere zgomotele multe şi mărunte din jur. Şi totuşi glasul nu le sună strident. Şi totuşi joacă Cehov…  Iar primele două scenete „Ursul” şi „Cerere în căsătorie” chiar au haz şi priză la public. Iar interpretarea e în limitele bunului simţ, date fiind condiţiile de toate felurile. Scena este prea puţin potrivită pentru un spectacol de teatru şi totul în jur forţează prea mult limitele imaginaţiei. Trebuie să ai exerciţiul convenţiei scenice ca să te poţi transpune cât de cât… Decorul este simplist, o masă amenajată ca pentru sărbătoare şi câteva obiecte – o policioară, nişte scaune – care ar putea sugera un interior. Efectul e anulat însă de microfoanele aşezate ca pentru plenară…

Nu voi discuta acum calitatea spectacolului, pentru că a juca teatru într-o sală normală şi a juca teatru pe o scenă improvizată, în mijlocul unui parc sunt, fireşte, două lucruri total diferite şi nu despre asta e vorba acum. Scopul acestor manifestări organizate de ArCuB e unul nobil. Să ducă teatrul la oameni, dacă nu vin ei la teatru, cu atât mai mult acum, vara, când stagiunile sunt închise. Şi, în fond, să popularizeze arta. Iar în cazul de faţă mai e ceva. Să îi aducă în faţa spectatorilor pe elevii Şcolii de Artă. Pe câţiva dintre ei am să-i şi amintesc, pentru că i-am remarcat: Valentin Teodor Butnaru, Răzvan Răduţă, Alexandra Blându, Diana Ristea şi Sebastian Ghiţă.

Ar fi de observat însă un lucru. Că, deocamdată, şi spectatorii, şi actorii, şi organizatorii mai au câte ceva de învăţat pentru a face faţă unor astfel de „provocări” în aer liber. E amuzant, dar există un mic pericol. Actorii şi teatrul ar putea fi catalogaţi în mintea unui astfel de public drept „comedianţi”, nu artişti, iar teatrul drept o formă de distracţie simpluţă şi cam atât. Partea bună? Cei care au avut răbdare să stea o oră cât a durat spectacolul au auzit un text de Cehov.

Print

2 Comentarii

  1. mihaela 06/08/2010
  2. rica venturiano 08/08/2010

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.