Teatrul de Comedie. File de poveste

„Fiind băiet, păduri cutreieram”, zice poetul omagiat sâmbăta trecută. Versul mi l-am amintit uitându-mă alene, în tihnă duminicală, pe albumul editat cu prilejul aniversării Teatrului de Comedie, ajuns la dificila vârstă de 50 de ani, când nu mai există cale de întoarcere, o vârstă la care întrebările încep, teoretic, să fie mai puţine decât răspunsurile. Un fel de „Fiind băiat, la Comedie cutreieram” au mărturisit creatorii şi artiştii care au lăsat la teatrul din centrul vechi al capitalei o filă sau mai multe din destinul lor. Artistic sau omenesc, cine ştie, sau, de cele mai multe ori, şi, şi…

Teatrul de Comedie a împlinit, aşadar, o vârstă la care nu are cum să nu privească în urmă şi să-şi scruteze, cu oarecare detaşare, trecutul şi prezentul. Şi chiar asta fac în albumul de fotografii şi mărturisiri pe care teatrul l-a scos la aniversară. Din imagini de arhivă, martori la spectacole care şi-au trăit viaţa şi au intrat în aerul rarefiat al istoriri, se păstrează priviri de actori în alb-negru, sepia sau color. Priviri şi gesturi imortalizate în clipe ce au rămas în destinele artiştilor, în memoria spectatorilor, în imensitatea liniştitoare a lucrul săvârşit sau desăvârşit. În eternitatea fotografiei privesc şi gesticulează Amza Pellea, Ştefan Iordache, Silviu Stănculescu, Cornel Vulpe, Radu Beligan, Ion Lucian, Iurie Darie, Ştefan Tapalagă, Horaţiu Mălăele, Vladimir Găitan, Florin Anton, Şerban Ionescu, Marian Râlea, George Mihăiţă, Valentin Teodosiu, George Ivaşcu şi mulţi alţii, de ieri şi de azi. Cu toţii au jucat sau joacă în continuare la teatrul înfiinţat în 1961, care a îndrăznit să-l monteze pe Eugen Ionescu şi, mai mult, să-l facă interesant pentru un public care trăia vremuri odioase, ce păreau fără sfârşit.

Pe scândura de la Comedie s-au perindat creatori cu chef de viaţă şi de artă, visători dornici de aplauze. Prin imaginile din album, existenţele pe care le-au jucat pe scenă vor rămâne ale lor pentru eternitate. Aureolaţi ca orice actor pe scenă, care a intrat într-o altă dimensiune, spun poveşti din fotografii, poveşti vechi şi noi, pentru toţi ochii care vor să vadă şi pentru toate sufletele care vor să-şi imagineze. Între primul spectacol jucat aici, „Celebrul 702”, de Alexandu Mirodan, în regia lui Moni Ghelerter, la cea mai recentă reuşită, „Femeia care şi-a pierdut jartierele”, de Eugène Labiche, montat de Silviu Purcărete, s-a scurs o jumătate de veac cât o clipă. Cum să fi trecut atâta vreme? Ca vântul şi ca gândul a zburat, purtată de bucuriile aduse de creatori care-şi iubesc arta. Spectacolele care figurează în „50. Best of” sunt creaţii ale unor regizori ca Valeriu Moisescu, David Esrig, Radu Penciulescu, Dinu Cernescu, Ion Cojar, Sanda Manu, Lucian Giurchescu, Cătălina Buzoianu, Alexandru Tocilescu, Alexandru Dabija sau Alexandru Darie. Din fotografii vorbesc fărâme de viaţă singulară – „Iluzia comică”, „Visul unei nopţi de vară”, „Troilus şi Cresida”, „Comedia erorilor”, „Ucigaş fără simbrie”, „Rinocerii”, „Slugă la doi stăpâni”, „Sfântul Mitcă blajinul”, „Fuga”, „Papagalul verde”, „Trei nopţi cu Madox”, „Revizorul”, „Galy Gay” sunt doar câteva file de poveste, cu nişte povestaşi care nu obosesc iremediabil niciodată. Eroii din poveste nu ostenesc decât pentru a întreţine suspansul. Când cel ce citeşte  sau ascultă povestea (se) întreabă „Şi mai departe?”, merg mai departe.

Poveste cu happyend în vremuri atroce, într-o ţară despărţită de lume înainte de amarul decembrie 1989, pe un tărâm unde nimic nu era lăsat la voia întâmplării, la cheremul libertăţii. Teatrul de Comedie, ajuns la 50 de ani, face un gest de igienă a spiritului şi a minţii, folosindu-se de maturitatea acestei vârste. Se uită în urmă şi constată nu numai că a supravieţuit unei epoci absurde, ci că a şi crescut. S-a făcut mare, că a creat autentic, cunoscând plăcerea şi durerea facerii, că a iubit şi este iubit. Că este respondabil pentru faptele sale şi dator să meargă mai departe,  fiindcă are atâtea de făcut. Sunt atâtea poveşti care aşteaptă să fie spuse pe scenă… Unele pentru prima dată, altele pentru a mia oară.

Print

2 Comentarii

  1. dobrin 18/01/2011
  2. Teodora Szasz 30/01/2011

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.