Teatrul “Ion Creangă” poftit pe uşă afară

Poate cel mai important teatru pentru copii din România, Teatrul „Ion Creangă”, a rămas fără sediu. Media, mult prea ocupată cu scandalul politic necontenit şi cu criza care, vorba poetului, „calcă totul în picioare”, s-a limitat la a da o ştire şi atât.

creanga-alba-ca-zapada_352x469La sfârşitul lui octombrie, teatrul informa printr-un anunţ postat pe site că îşi va suspenda temporar activitatea din cauza lucrărilor de consolidare a imobilului din Piaţa Amzei, demarate de Primăria Sectorului I, administratorul clădirii. Ca atare, fiindcă nu s-a oferit un alt spaţiu de joc, trupa de actorii e nevoită să dea reprezentaţii prin diverse locuri, cum ar fi, pentru moment, Cinematograful Gloria.

Ultimatum fără discuţii

Aşadar, teatrul înfiinţat în 1965, membru al Asociaţiei Internaţionale a Teatrelor pentru Copii şi Tineret, câştigător a numeroase premii internaţionale de-a lungul timpului, de 5 ani organizator al Festivalului Internaţional de Teatru pentru Copii “100, 1 000, 1 000 000 de poveşti”, a rămas fără o sală importantă până în decembrie 2010. Dar actorii se tem că nu e numai atât…

Potrivit directorului Cornel Todea, operaţiunea demarată de Primărie este “ilegală”, iar dialogul dintre cele două părţi a fost imposibil, primarul Andrei Chiliman necatadicsind să-i acorde o scurtă audienţă, care i-a fost solicitată pe cale oficială în repetate rânduri. Cornel Todea spune că în perioada 2007-2009 autorităţile de la Primăria Sectorului I nu au binevoit să dea informaţii despre programul şi durata lucrărilor de consolidare, deşi teatrul administrează 61% din clădirea din Amzei, iar Primăria numai 39%, conform spuselor directorului, care nu este împotriva modernizării spaţiului, însă precizează că sala din Amzei e una dintre cele reabilitate recent, una dintre cele mai modernizate. Oficialul susţine, de asemenea, că  Primăria nu a facilitat mutarea activităţii, din moment ce n-a făcut decât să trimită o simplă notificare, un „ultimatum” emis fără să fi avut loc nici o discuţie, în care teatrului i se cere să evacueze clădirea între 27 noiembrie şi 8 decembrie!   

 „De ce să nu trântim un mall în Piaţa Amzei?”                                                                                                                                                       

Cât despre actori, aceştia sunt revoltaţi şi temători. Acestea sunt cele două reacţii pe care le au în faţa situaţiei de a juca în regim ambulant. Mihai Verbiţchi e convins că este vorba despre “lipsa crasă de interes faţă de educaţie, faţă de generaţia de mâine” şi că “autorităţile comit blasfemii cu seninătate”. E de părere că dincolo de operaţiunea de consolidare se ascunde ceva: „De ce să nu trântim un mall în Piaţa Amzei? De doi ani dl. Chiliman nu catadicseşte nici măcar să ne răspundă. Noi pretindem un răspuns, dar nu-l dă. În situaţii de campanie electorală, autorităţile se arată foarte iubitoare de educaţie şi copii. Când e vorba de făcut ceva, e vorba de zgârie-nori. Cât despre teatru, mă tem că trendul e întru desfiinţare. Ştiţi cum e, de la nivelul jeep-ului nu se vede asfaltul.”

„Nu avem nici o garanţie”

Actorul Gabriel Coveşanu invocă ruperea unei tradiţii, cea a părinţilor şi a bunicilor care vin cu copiii la teatrul din centrul Bucureştiului sâmbăta şi duminica. „Temerea noastră cea mai mare”, mărturiseşte, „e ca nu cumva la sfârşitul acestei consolidări, printr-o hotărâre sau prin alte artificii, să nu mai avem sediu. Am fost forţaţi să-l părăsim. Dar nu există siguranţa că ne vom întoarce acolo. Nu avem această certitudine. Sala noastră a fost consolidată în urmă cu câţiva ani. E de ultima generaţie. Iar acum se va distruge. Sar să sperăm că nu vor apărea lucruri neplăcute.”

Şi actriţa Ani Creţu împărtăşeşte această opinie, mâhnită că „jocurile acestor persoane sunt mai importante” şi că „viitorul e uitat”. Nu vede nimic înjositor în a juca piese de teatru pentru copii în spaţii (deşi impropriu pentru asemenea spectacole) cum ar fi cinematograf, însă e indignată că Primăria le-a spus că n-au decât să-şi găsească singuri sală. „Cum să căutăm noi sală?! Poftim, eu vreau să jucăm la Teatrul Naţional! Dar se poate?! Decizia e abuzivă şi nu avem nici o garanţie. Actele nu sunt clare şi nu avem un document prin care să se garanteze că vom reveni la sfârşitul lui 2010.”

Până atunci, rămâne cum am stabilit, vorba reclamei. Am trecut zilele astea prin faţa clădirii din Amzei, împachetată ca după cutremur. Dar era doar o stană de piatră. Nici o lumină, nici o mişcare, nici un muncitor. Cât despre micuţi şi poveştile pentru ei, ele îi aşteaptă la Cinematograful Gloria, apoi se vor muta la Sala Rapsodia, aşteptând să se întoarcă în teatrul lor.

Print

Un Comentariu

  1. george 12/11/2009

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.