Teatrul şi atacurile din 11 septembrie 2001

Au trecut aproape 10 ani de la atacurile teroriste asupra Turnurilor Gemene din New York, eveniment care ne-a schimbat viaţa. Chiar aşa, „schimbat” nu e deloc un cuvânt mare. Pentru nenumăraţi oameni a fost un sfârşit. Pentru istorie şi pentru multe structuri instituţionale, a fost un sfârşit şi un început. Primează însă semnificaţia tragediei în viaţa fiecărui om afectat de ea şi tragedia în sine.

Teatrul prezentului n-a rămas, fireşte, insensibil la atacurile din 11 septembrie 2011. Dramaturgi, regizori şi alţi creatori n-au putut sta departe de acest sfârşit de lume. La doar un an după dezastru, în 2002, un festival intitulat „Brave New World: American Theatre Responds to 9/11” deja le aducea spectatorilor 50 de spectacole pe această temă. Teatrele din America şi din Anglia mai ales nu s-au sfiit să scoată destule producţii despre masacrul de la Turnurile Gemene. Act terapeutic şi didactic sau gest necugetat, care nu poate face altceva decât să pună sare pe rană? În presa de expresie engleză, părerile sunt împărţite. Domină, însă, cei care aleg prima interpretare.

Regizorul Rupert Goold, asociat la Royal Shakespeare Company, conduce teatrul privat Headlong şi pregăteşte acum spectacolul „Decade” pe aceeaşi temă, care va avea primele reprezentaţii în perioada 1 septembrie – 15 octombrie, la St. Catherine Docks din Londra, foarte aproape de Tower Bridge şi de Turnul Londrei. De ce aici? Deoarece, în opinia artiştilor care lucrează la această montare (co-regizorul Robert Icke şi coregraful Scott Ambler, distribuţia urmând a fi anunţată), zona este perfectă pentru un astfel de proiect. St. Catherine Docks este o zonă liniştită de pe malul Tamisei, cu iahturi luxoase şi restaurante, dar şi cu clădiri de birouri. De altfel, reprezentaţiile vor avea loc chiar într-un astfel de imobil dezafectat.

Potrivit regizorului, care până acum n-a fost generos cu detaliile despre producţie, „Decade” se axează tot pe „reacţiile” la evenimentul care ne defineşte epoca. Un comentariu postat pe blogul de teatru al ziarului „The Guardian”, care a stârnit o discuţie aprinsă printre cititori, invită la dezbatere, pornind de la următoarele întrebări: Există locuri în care teatrul n-ar trebui să calce? Există întâmplări care n-ar trebui aduse pe scenă? Amitind în câteva rânduri de potenţialul artistic al catastrofei, autoarea anonimă (înţelegem că e „autoarea” pentru că povesteşte că şi-a cunoscut viitorul soţ la un spectacol despre evenimentele cu pricina) merge pe ideea că linia dintre necesitate şi exploatarea unor astfel de fapte sângeroase în registru artistic poate fi periculos de subţire. „De aceea”, concluzionează ea, „bănuiesc că nu prea e posibil să avem un musical bun despre Holocaust, deşi oamenii vor încerca în continuare să facă aşa ceva?”

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.