Theodor Cristian Popescu răspunde…

Este un joc vechi, un joc de societate, o formă simplă şi puţin dură de a te face să spui adevărul… Dacă teatrul este adevăr şi dacă cei care sunt prinşi în lumea lui ne acceptă, noi îi provocăm să răspundă şi le aşezăm în faţă… „Chestionarul lui Proust”. Astăzi, regizorul Theodor Cristian Popescu.

Foto Melanie Elliot

1.Principala mea trăsătură.

Cred că e capacitatea de a rămâne calm în situaţii critice.

2.Calitatea pe care îmi doresc s-o descopăr la un bărbat.

Abilitatea de a rămâne onest, fiind şi delicat în relaţiile interumane, neincluzând nici o doză de brutalitate.

3.Calitatea pe care îmi doresc s-o descopăr la o femeie.

Acelaşi lucru.

4.Ce preţuiesc cel mai mult la prietenii mei.

Igiena relaţiilor noastre.

5.Principalul meu defect.

O anume lipsă de persevernţă în a-mi urmări cu fanatism un lucru până la împlinirea lui deplină. La un moment dat, pe parcurs, accept o anume relativizare a propunerilor mele şi le las cumva uşor neterminate.

6.Ocupaţia mea preferată.

Să fac teatru.

7.Fericirea aşa cum o visez.

Să existăm într-o atmosferă de normalitate şi în care să ne preţuim unii altora individualitatea.

8.Care ar fi cea mai mare nefericire.

Să fim nevoiţi să trăim din nou într-un context paranoic şi isteric, care ar încuraja minciuna.

9.Locul unde aş vrea să trăiesc.

Aici unde trăiesc în momentul ăsta.

10.Culoarea mea preferată.

Albastrul.

11.Floarea mea preferată.

Narcisa.

12.Prozatorii mei preferaţi.

Am mulţi. Am un proza tor care a scris un singur roman, care se numeşte Jonathan Little, „Binevoitoarele” se numeşte acest roman pe care eu îl consider fundamental. Şi îi mai gust cu multă plăcere pe Orhan Pamuk, Salman Rushdie, Kundera…

13.Poeţii mei preferaţi.

Eu mă plasez mai mult de partea prozatorilor… Dar, dintre poeţii români, îl redescopăr cu plăcere acum pe Mircea Dinescu şi stau constant alături de Cărtărescu.

14.Eroii mei preferaţi din literatură şi din viaţa reală.

Din viaţa reală sunt artiştii pe care-i prefer eu ca modele pentru mine şi unul dintre ei e fostul meu profesor, Valeriu Moisescu, pe care eu îl am ca model socratic, ca model al unui om aflat într-o stare de echilibru în raport cu lumea, chiar atunci când lumea îi dă pumni în faţă cu tenacitate. E pentru mine un fel de erou pentru felul cum şi-a trăit viaţa şi existanţa în artă, neconflictual şi sub o modestie absolut colosală.

15.Eroinele mele preferate din literatură şi din viaţa reală.

O actriţă cum e Isabelle Huppert sau o autoare precum Elfriede Jelinek care te duc cu acelaşi curaj în ceva ce n-ar părea la îndemâna feminităţii. Acest tip de femeie e pentru mine eroină, adică nu etaloane ale unui corespondent masculin de frumuseţe…

16.Compozitorii mei preferaţi.

Ascult foarte bine Bach şi Mozart şi muzică electronică contemporană, trecând prin muzică contemporană turcească şi până la Leonard Cohen.

17.Pictorii mei preferaţi.

Ar fi artişti din zona vizuală care lucrează mai ales în instalaţii. Îmi place foarte mult un islandez care se numeşte Olafur Eliasson. Îmi plac nişte artişti video mai clasici precum Bill Viola… Îmi place dementul de prieten al lui Bjork, Matthew Barney… Mona Hatoum, o palestiniancă care trăieşte la Londra şi pe care o urmăresc cu mare plăcere…

18.Ce urăsc cel mai mult.

Prostia agresivă într-un procent care nu-ţi lasă marjă de manevră.

19.Darul pe care aş vrea să-l am.

O anume determinare în a-mi urmări impulsurile iniţiale dincolo de consecinţe neplăcute.

20.Cum aş vrea să mor.

Lucid.

21.Greşelile care-mi inspiră cea mai mare indulgenţă.

Aproape orice greşeală umană care e făcută fără răutate şi fără dorinţă de distrugere a altcuiva. Ofrice greşeală cafre izvorăşte dintr-o slăbiciune umană.

22.Deviza mea.

Poate că cel mai aproape sunt de teoria ensteiniană „Totul e relativ”.

23.Starea mea de spirit actuală.

Sunt calm.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.