Toate drumurile duc la Sibiu…

„Comunităţi” este tema sub care se desfăşoară cea de-a XVIII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Şi dacă există un loc în care trebuie să fii la acest sfârşit de primăvară şi început de vară, până pe 5 iunie, când festivalul se va încheia, atunci, cu siguranţă, acela este Sibiul. Şi asta nu pentru că este al treilea festival ca amploare şi importanţă din lume, aşa cum este anunţat de organizatori, nu pentru agenda de evenimente super-încărcată, ci în primul rând pentru atmosferă. În urmă cu ceva vreme, am fost rugată să răspund la o mini-anchetă care avea ca temă „De ce aş sta sau de ce aş pleca din România”. Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu este unul dintre motivele pentru care merită să stai…

Când asculţi aproape de miezul nopţii în cetatea Cisnădioara un concert de muzică de teatru din perioada renascentistă, când alergi de la o sală la alta, când mergi pe stradă şi te trezeşti prins într-o mulţime care urmează o trupă de actori ambulanţi, când în fiecare seară în Piaţa Mare sunt se dansează cu focul, parcă România începe să arate altfel.

Sunt trei zile de când a început FITS şi în trei zile s-au întâmplat la Sibiu mai multe decât se întâmplă la Bucureşti sau aiurea într-o lună întreagă. În prima seară au fost „Idiotul” lui Nekrosius, cel dintai din seria de trei spectacole susţinute de Celestini, „Leonce şi Lena” al lui Balazs Zoltan din Ungaria, „Don Juan vine din război” la Hala Simerom, „Visul unei nopţi de vară” la Cisnădioara, un concert Holograf în Piaţa Mare, urmat de un spectacol de stradă susţinut de Aktiontheater Pan.Optikum din Danemarca, o reprezentaţie spectaculoasă cu jocuri de lumini şi flăcări, cu elemente de acrobaţie, cu muzică şi apoi focuri de artificii…

Festivalul de la Sibiu nu mai este de mult doar un festival de teatru, a devenit un festival de artele spectacolului, iar reprezentaţiile de stradă sunt cu siguranţă unele dintre cele mai îndrăgite evenimente din timpul celor zece zile, ca un fel de completare a spectacolelor indoor.

Un tur rapid şi subiectiv al celor trei zile de festival încheiate ar arăta aşa. „Idiotul”, producţia companiei Meno Fortas, a însemnat probabil cel mai important dintre evenimentele festivalului. O producţie la finalul căreia reacţiile au fost dintre cele mai surprinzătoare. De la „Nu ştiu ce să zic, eu m-am pregătit, am citit romanul în vreo două săptămâni, vă daţi seama, un tur de forţă… Şi mi s-a părut că n-a prea respectat povestea, adică doar în mare. Mi-au plăcut mult băieţii, senzaţionali, dar ea, actriţa care o juca pe Nastasia nu prea mi-a plăcut…” Până la „Iertaţi-mă, nu pot vorbi. Ce am văzut a fost mai mult decât teatru. Ce pot să spun eu după un asemenea spectacol. Că mă bucur că am venit le Sibiu să-l văd.” Sau „Prea multe simboluri…” Sau „Pentru nimic în lume n-aş fi vrut să fiu în altă parte în seara asta.” (Subscriu!)

Apoi Piaţa Mare şi trupa din Danemarca. Roţi de foc, muzică şi dansuri în aer. Totul dus până la acel grad al spectaculosului la care „oamenii mari” redevin copii, dacă se lasă în voia poveştii… Ritmurile puternice şi flăcările învârtite prin aer, drumul pe strada principală până în Piaţa Mare, toate fac parte dintr-un fel de ritual cu care numai aici la Sibiu te întâlneşti o dată pe an.

Imagine din spectacolul "Luna albastră"

În cea de-a doua zi, un spectacol de păpuşi „Luna albastră” în regia lui Lu Pulici, din Spania, o poveste frumos construită despre un bărbat care se îndrăgosteşte în acelaşi timp de luna de pe cer, atunci când urmăreşte la televizor aselenizarea, şi de-o femeie dintr-o reclamă, tot de la televizor… Povestioara are happy-end şi e gândită ca un joc între două lumi, cea mare şi cea mică… Dedublarea este însă construită ca-ntr-o joacă. Există o casă, un bărbat şi un căţel în lumea mare şi replicile lor din lumea cea mică – un bărbat, un căţel şi o căsuţă – manevrate toate de bărbatul din lumea mare…

Spectacolele lui Celestini au prilejuit şi ele reacţii surprinzătoare. „Războiul unui nebun” şi „Fabrica”.

Imagine din spectacolul "Războiul unui nebun" de Ascanio Celestini
Imagine din spectacolul "Războiul unui nebun" de Ascanio Celestini

One-man show-uri dezvoltate simplu şi mizând tocmai pe o lipsă a oricărui suport scenic. Doar câteva lumini şi muzica din când în când. Iată câteva comentarii post-reprezentaţii: „Aş fi ieşit din sală, dar n-am avut cum. Nu! Nu e ceea ce numesc eu teatru. Mă aşteptam la altceva. Ştiu ce înseamnă one-man show, dar asta a fost altceva, o chestie învăţată pe dinafară şi recitată.” Sau „Interesant, păcat că n-a existat traducere la cască. Italiana mea e incompletă.” „Super! Mie mi-a plăcut, e un alt fel de teatru, lipseşte elementul spectaculos, dar spectaculosul e de altă natură, ca să zic aşa… Bine, eu şi ştiu italiana şi cred că de-asta am putut să savurez toate poantele din text.”

A mai fost un „Omagiu lui Chagall”, un spectacol de animaţie, cu picturi supradimensionate şi personaje ieşind din lumea lor, materializându-se în scenă, printre culori care se topesc şi se amestecă…

Ansamblul Renaissance

Iar târziu în noapte, în timp ce la sala de la Casa de Cultură se desfăşura spectacolul celor de la Les Ballets Jazz de Montreal, la cetatea Cisnădioara era un concert de muzică de teatru renascentistă susţinut de ansamblul Renaissance din Serbia. Sunetul din alt timp se potrivea perfect cu locul şi momentul… Muzica teatrului lui Shakespeare sau ce s-a putut reconstitui din ea, de la celebrul cântec al Sf. Valentin, la ritmuri din „Regele Lear” sau la Dansul vrăjitoarelor din „Macbeth”.

Ce urmează? Încă o săptămână în care unele dintre cele mai importante trupe ale lumii sunt prezente la Sibiu. Încă o săptămână cu lansări de carte, conferinţe, spectacole lectură, concerte, spectacole de stradă, spectacole eveniment, expoziţii etc. etc. etc. E de-ajuns o privire pe site-ul festivalului (www.sibfest.ro)…

Print

Un Comentariu

  1. cristian opris 31/05/2011

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.