Am scris adesea despre actorii tineri, despre valoarea lor, despre lucrurile minunate pe care le fac atunci când sunt lăsați sau ajutați să le facă. Am scris de mai multe ori că povestea aia cu generația de aur care a dispărut, vezi Doamne, lăsând în urmă un deșert e total neacoperită și că, dimpotrivă, talentul există din plin, doar că lumea s-a schimbat și, din păcate, visele celor care vor să se facă actori acum se frâng după facultate, uneori chiar după master, și nu la momentul admiterii, așa cum se întâmpla în urmă cu ceva timp. Am urmărit așa-numitul fenomen independent în ultimii ani – unii îl numesc independent, alții privat, iar mai nou ideea de actori șomeri a stârnit valuri de indignare mai ales pe rețelele de socializare. Am văzut spectacole valoroase, am văzut actori minunați, am scris despre ei, despre șansele și neșansele lor.
Simt nevoia să fac aceste precizări, pentru că, urmărind scandalul bine alimentat de Facebook care a împărțit teatrul românesc în tabere aflate în război, la acest început de an, mi se pare necesar să privim lucrurile și dintr-o altă perspectivă. Alta decât cea spre care a orientat atenția „turma minților independente”, ca să folosesc o expresie consacrată a lui Harold Rosenberg. Această „turmă a minților independente” a acționat și acționează în continuare, punând foc acolo unde trebuie, cât să creeze scandaluri și diversiuni, lăsând în fond adevăratele probleme nerezolvate.
Celebra ordonanță care a agitat teribil spiritele la toate nivelurile în prima lună a lui 2016 a fost voit „confundată” cu legea teatrelor, creând, de fapt, false așteptări. Că teatrele sunt blocate într-un sistem învechit s-a spus mereu, că sunt contracte nedeterminate, că nu se creează posturi pentru actori tineri etc., că sunt prea puține programe care să le permită acestor actori tineri să joace, să fie văzuți, că nu li se face loc, toate sunt adevăruri dureroase. Numai că, privind puțin de pe margine, n-ai cum să nu observi că toți acești oameni tineri sunt folosiți. Și că sunt de două ori victime: o dată, atunci când intră în facultate și li se vând iluzii, fiind admiși mult mai mulți oameni decât sistemul poate înghiți, iar a două oară, când sunt folosiți pe post de armă de luptă între oameni cărora prea puțin le pasă de soarta lor și care vânează doar puterea. Tocmai pentru că vor o schimbare de suprafață, nu una de substanță. O formă de manipulare tristă, pe care n-ai cum să n-o observi dacă faci un pas în spate și te uiți cine sunt vocile cu pricina, cât de mare este implicarea lor în teatrul din România și care sunt principalele lor doleanțe.
Despre tineri vorbește toată lumea, dar prea puțini dintre noi îi ajută concret. Chiar și cu programe criticate și imperfecte precum deja celebrul 9G de la TNB, pentru care Cristiana Gavrilă s-a luptat cu adevărat. Da, ea este unul dintre puținii oameni care, într-un context legislativ prea puțin prietenos a găsit, în același hulit TNB, pârghii ca să le creeze un spațiu unde să se desfășoare. Adevărul crud și trist e din păcate cel pe care toți îl știu, dar prea puțini au curajul să-l recunoască, pentru că e mult mai simplu să te așezi în postura de victimă. Adevărul e că într-o lume în care pe piață sunt 4000 de actori tineri – cifră vehiculată de curând –, cărora în fiecare an li se adaugă alte câteva sute, șansa de a-i integra pe toți este o frumoasă utopie. Oricine ar veni la conducerea Teatrului Național din București sau la conducerea oricărui alt teatru din țară. Realitatea e cea care e. Nici măcar mișcarea independentă nu-i poate înghiți pe toți și da, există și actori șomeri, așa cum există contabili șomeri, absolvenți de Litere șomeri, absolvenți de Istorie șomeri, absolvenți (și încă mulți) de Jurnalism șomeri. Nimic nu-ți garantează că atunci când vei absolvi o facultate îți vei găsi un loc de muncă. E un adevăr, n-avem cum să fugim de el. Din acești 4000 de absolvenți de actorie mulți joacă pe scene profesioniste, unii au reușit să se angajeze (pe salarii de aproximativ 1000 de lei), alții sunt colaboratori în diverse proiecte, alții joacă în sistemul independent (unii de voie, alții de nevoie). Numărați sunt destul de mulți, mult mai mulți decât ar părea la prima vedere. Dar sunt și mulți care nu ajung niciodată pe scenă sau care ajung doar în spectacole independente de o calitate mai mult decât îndoielnică și în timp nu mai fac diferența între valoare și non-valoare (și se cunosc bine orgoliile artiștilor).
Și, colac peste pupăză, după ce că erau puține spații de joc în București, din toamna trecută s-au mai și închis niște teatre. Iar, în această nebunie generală, nimeni nu s-a gândit să ceară construcția unui nou teatru, care să mai dea posibilitatea unor tineri să joace, nimeni nu s-a gândit să propune programe coerente (chiar dacă imperfecte), așa cum este hulitul 9G, ci toată lumea s-a agitat orbește în direcții bine dirijate și care sună bine din coadă pe Facebook. Pentru că interesul cel mare n-a fost nicio clipă, așa cum au crezut cei mai mulți, să li se creeze pârghii, ci tot timpul bătălia s-a dat la funcția de manager. Direcția principală a fost destituirea lui Ion Caramitru. Curios e că celelate teatre din București nici n-au intrat în discuție, deși sunt în aceeași oală… Ca și cum destituirea lui Ion Caramitru (al cărui management poate fi, desigur, discutat) ar însemna o posibilitate imediată de angajare pentru 4000 de oameni. Problemele sunt mult mai nuanțate. Iar modificările reale trebuie operate în așa-numita lege a teatrelor, despre care se tot vorbește.
Însă un lucru trebuie spus: oricâte modificări s-ar aduce, absolvenții de actorie tot nu vor putea fi niciodată cu toții pe scenă, tot vor exista mulți care nu vor ajunge niciodată să practice această meserie, pentru că producția e mai mare decât nevoia pieței. E un adevăr care trebuie privit în față. Așa cum tot în față trebuie privit și faptul că mulți dintre absolvenți sunt slab pregătiți și chiar netalentați. Tinerețea nu e o valoare în sine… Iar bătălia trebuie dusă în direcția corectă, nu orientată spre o luptă caraghioasă între generații, care începe să semene cu un roman SF.
Uite, cu toata simpatia pe care ti-o port, o sa te contrazic. Nici o secunda discutia n-a fost despre destituirea domnului Caramitru. Discutia a fost despre legea managementului. Ciudatenia a fost ca domnul Caramitru a reactionat de parca ar fi fost vorba (doar) despre domnia sa. Chiar nu era in nici un fel vorba despre asa ceva, ci despre indreptarea unei legi imbecile care l-ar fi oprit chiar pe domnul Caramitru cu ani in urma sa ajunga director daca ar fi existat pe vremea cind domnul Caramitru a ajuns director, in felul in care exista ea azi. Legea e proasta si nu se refera numai la teatre, dupa cum se stie. Domnul Caramitru a inceput sa strige “de ce dai, ba?!” la prima incercare de imbunatatire a legii, convins ca cineva ii vrea capul. Lucru eronat, mai ales in conditiile in care domnul Caramitru, dupa spusele dumnealui, este colosal ca director. Daca legea s-ar imbunatati, ea n-ar atenta in nici un fel la scaunele directorilor colosali, doar la ale celor incapabili. Pacat ca un om ca tine traduce toata treaba pe diagonala si amesteca borcanele in felul asta. Sigur ca sint actori someri multi, asa cum sint someri in toate meseriile. Problema care a inflamat opinia actoriceasca a fost categorisirea drept someri a actorilor care lucreaza in sistemul independent. Asta e urit. Daca nu semnam condica la National nu inseamna ca sintem someri. Inseamna doar ca nu facem parte din proiectele mai bune sau mai proaste ale TNB-ului. Compromisuri se fac pe toate partile. Ca actor poti nimeri intr-un proiect bun si in spatiul de stat, ca si in cel independent. De asemenea, poti nimeri in chestii rusinoase si pe scena TNB, ca si pe scene independente. Hai sa nu spunem lucrurile pe jumatate, Monica, daca tot sintem vocea adevarului. 9G are un corespondent la teatrul de comedie. Si acolo e un proiect pentru tineri, si acolo li se ofera o sansa. Iar in spatiul independent sint o gramada de proiecte cu tineri. La Metropolis, de asemenea, joaca destui actori tineri. Si, ca sa fie lucrurile clare, nesomerii de la TNB si alte teatre vin in teatre independente si joaca de-si tocesc pingelele pe scenele de acolo, ghici de ce?, pentru ca ce le ofera sistemul de stat e nesatisfacator pe toate planurile. Deci, cind mai ai o dispozitie de-asta compatimitoare, poti la fel de bine sa-i jelesti si pe actorii din teatrele de stat, ca nici aia nu stau de geniu.
Bravo Lia, that’s the attitude.E momentul sa spuneti lucrurilor pe nume.Daca a inceput sa i fie frica lui Mitru,asta e semn bun,inseamna ca e semn bun, s ar putea sa se schimbe ceva.Sa nu uitam ca este presedintele Uniter de 26 ani…pana si Mitica de la liga a plecat lasandu-i pe altii mai tineri…iar dansul ar putea sa fie de acum un foarte bun presedinte onorific…asa ar fi decent.Dumnealui a sfiut intotdeauna sa i castige pe contestarii dumnealui mai virali cu nominalizari,premii,invitatii la tnb si brusc acestia deveneau catelusi flausati.iar dispretul fata de “someri”ass cum ii numeste dumnealui e fara margini…da, la teatrul de comedie exista demult un corespondent 9g,unde spre deosebire de batjocura de la tnb,”somerii”sunt platiti decent.ah,intre timp si acolo a aparut o mare hiba care se numeste ileana lucaciu,directoare de proiect!!!???domnul mihaita,what the hell is goin’on?erati speranta noastra in “teatrul de stat”.De ce v-ati facut asta?
Am scris un comentariu mai lung.
L-am şters.
Am ieşit pe stradă şi am văzut un afiş cu “A iubi” şi unul cu “Cabaret” şi am şters comentariul pe care intenționam să-l scriu.
“Cabaret”?! Piața cere?
“A iubi” ?! Piața cere?
Probabil că da.
Si daca joaca, si daca nu joaca, ce e? Cate dezbateri si ce discutii aprinse pentru un domeniu care nu pune defel umarul la economia tarii (instrument de propaganda, de cenzura). Industria a murit, dar bine ca se fac spectacole (pentru snobi) si filme (de doi lei), festivaluri, etc. Paine si circ. Ca ce e actoria? Prefacatorie si retardisme ridicate la rang de mare arta.
Dineu cu prosti,piata cere!?Barfe,zvonuri si minciuni piata cere!?Caramitru,Malaele nu stiu ce prin stele piata cere!?Suse regizate de regizorul I.Caramitru,probabil ca nu,sau da?!Dar la o asemenea reclama agresiva cu surle si trambite omul de pe strada e pur si simplu “agatat”si varat cu de a sila in zalile caminelor culturale,pus sa plateasca 150 ron biletul…Hopa i-a stati fratilor someri,dl.Caramitru are nevoie sa fie si el “independent”fiind nesatisfacut de sistemul de stat.Desi venitul mnealui potrivit propriilor declaratii depaseste 250 de milioane vechi lunar.Si in final,am vrea si noi o eplicatie logica la mormanele de milioane euro cheltuite pe renovarea tnb.Si am mai vrea o explicatie logica a prezentei dlui.Caramitru la revolutie in pulover atunci ca multi alti intelectuali ca mai apoi toti acesti intelectuali sa devina ba milionari,ba latifundiari,avand in comun individualismul si dispretul fata de poporul asta necajit.O explicatie logica la ordinului de la tvr de a se trage in Biblioteca nationala am mai vrea,o explicatie la asocierea cu I.Iliescu in acele zile,ca “ofiter de imagine,presa”al respectivului si lista poate continua.
Comentariile starnite de acest articol (pe care imi permit sa-l numesc pertinent si cat de cat obiectiv)imi amintesc cu tristete de un alt comentariu facut de admirabilul Tudor Giurgiu (admirabil ptr ca este un om care face si construieste, nu doar vorbeste) pe pagina revolutionarei doamne Iulia Popovici (care vorbeste mult, face foarte putin si se ocupa de revolutia propriului interes): “E foarte mișto la voi la teatru comparativ cu plictiseala de la film. Presimt ca va asteapta un an spumos. Nicidecum anul soarelui liniștit 🙂 Am avut și noi înfierari și scandaluri dar acum e liniște. Ne-am înfrânt.” Retineti, finalul “ne-am infrant”! Ca fix asta e nevoia culturii romane acum. Si mai manati, mai flacai! Si sunati din zurgalai! Ca tot vechi sunteti si voi!
Nu sunt nici infierari,nici scandaluri,sunt reactiile firesti la un regim dictatorial,evocentric,de tip “colosal”.Teatrul romanesc evident are nevoie de o schimbare,aceasta schimbare se va produce odata cu plecarea lui Ion Caramitru. A fost ministru,este presedinte uniter,este director al teatrului national,prea multe functii pt.un singut om.Teatrul national este departe de a fi cel mai bun teatru din tara,e surclasat de teatre ca cel din Oradea de ex.,productiile mari ale tnb sub directoratul lui Caramitru sunt subculturale,vezi Insirte margarite si asa zisul Vis dupa Shakespeare.In plus Caramitru este ctitorul unei renovari tnb cel putin dubioase.Nu se poate ca premiile,distinctiile jn aceasta tara sa fie date de 26 de ani de acelasi om.Cu alte cuvinte Caramitru conduce din umbra sau nu nu teatrul romanesc dupa revolutie pana in prezent.Nu e cam mult?E nevoie de o schimbare,toata lumea simte asta si o democratizare si iesire din acest sistem autocratic.A se tine cont ca domnul Caramitru s-a autoproclamat nu o data, in nenumarate randuri ca fiind directorul nepereche al teatrului romanesc.Pofta asta de functii,nepotolita,combinata cu senzatia ca esti de neanlocuit apartine altor vremuri,chiar daca e un domeniu minor,ignorat,ujtat de actualii politicieni,tehnocrati sau nu acestia ar trebui sa se sesizeze si sa i-a masuri.Totusi 80 mililane de euro investiti intr-o renovare nu-s de colea.Teatrul national in plus presupune un buget considerabil din banul public.Probabil este indtitutia culturala cu cel mai mare buget.Iar cat despre uniter,se stie demult ca cei care vor premii trebuie sa fie prietenosi sau cel putin slugarnici cu marele,”colosalul”Caramitru”.S-a folosit de cei tineri fara sa-i plateasca sau platindu-i ordinar cu 50 ron pe reprezentatie,ca mai apoi sa scoata ochii ministrului culturii ca a ajutat zeci de actori tineri.Din experienta proprie va pot dpune ca am fost pus in aceasta situatie de a “negocia”cu Ion Caramitru mi s-a spus “cine esti tu,ai jucat in strainatate ca sa te platesc eu,teatrul national?de ce sa te platesc,ar trebui sa fie o onoare ca joci si repeti la tnb,nu sa-mi ceri mie bani pt.asta…!”Exemplele pot continua…Au fost sute de actori tineri tratati in acest fel.
Catre ”un cetatean”: ”industriile creative” pun serios umarul la cresterea economica a tarii. Se poate demonstra cu cifre, vezi cazul Sibiu. Ca sa nu mai vorbim de multimea de cazuri similare de prin alte parti. Cultura poate fi nu numai factor de crestere economica dar si o sansa unica pentru zone economice defavorizate de a renaste. Desigur, pentru asta e nevoie de ceva viziune si bune intentii in sensul propriu al cuvantului. Si cateva carti citite (valabil si pentru inainte de a-ti da aiurea cu parerea).
pai daca ies anual prea multi actori de prin sectiile de actorie, solutia cea mai simpla ar fi sa iasa mai putini. cand oferi 50-60 de locuri la actorie, 10+ la regie, teatrologie etc. anual, poate ca n ar trebui sa te mai mire ca ai ”inflatie” de actori – si vorbesc numai despre UNATC. nu mai spun de ce se tine cu dintii de toate aceste locuri – se stie deja si n am intoarce iar la ”UNATC – reformeaza-te” sau alte discutii, polemici si scandaluri care s au dovedit sterile. poate ca lipseste un acord intre teatrele private (independente) – suficient de multe pentru a se putea face auzite in piata si, cel mai important, in fata celor care dirijeaza programele culturale de prin romania. o baza mare de negociere poate atrage mai multe resurse, mai multi sponsori etc, dar toti ”independentii” trebuie sa traga in aceeasi directie. se simte un freamat, un fior in acest moment in teatrul independent, iar cu putina organizare cred ca acest lucru poate fi fructificat… daca nu, va trebui sa mai asteptam – vom continua sa jucam in teatre tot cu pile, interventii si, din cand in cand, aproape intamplator, pe baza talentului.
imi este si frica sa scriu o litera, sa nu cumva sa uit punctul sau virgula. Asa ca am ales un semn de intrebare,la sfarsitul unei fraze : la ce mai e buna cultura ?
Il las pe domnul Plesu sa va raspunda 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=GLnrxNJGCZI
ps: cred ca e timpul sa renuntam la preaplinul EU 🙂
Unul dintre cele mai jenante si umilitoare momente din viata mea s-a intamplat in biroul dlui Caramitru atunci cand am incercat sa negociez un onorariu de 150 ron pe reprezentatie,cerand in acelasi timp sa-mi fie platite si repetitiile,cele doua luni de repetitii pt.care pana la urma nu am primit nici o letcaie.”Cine esti tu,de ce sa-ti dau,bucura-te ca ai sansa asta…”
Ce bine ca ai scris tu, draga Monica, despre actorii tineri. Ce s-ar face bietii de ei fara tine?!…
Domnul Ion Caramitru cu ajutorul providentei,relatiilor si scandalului de la Opera a reusit sa il dea jos pe mult prea “reformistul”ministru Sorin Alexandrescu si pe foarte tanarul sau secretar de stat Anghel Damian.Dragi tineri,fara solidaritate nu aveti nici o sansa in fata acestui domn invechit in “domeniu”uns cu toate alifiile sistemului.
Deci pana la urma articolul este despre Caramitru, asa inteleg eu din toate comentariile de aici, el fiind sursa tuturor relelor din teatru si a crizei din sistem. OK, si?! Restul ce faceti? Stiu ca e mai simplu sa-i dam cu revolta pe facebook si cu infierarile pe la colturi, dar cat mai poate dura chestia asta?
Exista un singur for care schimba/face legi – parlamentul. Faceti ceva, breasla, ca toate astea sa ajunga acolo si sa se schimbe legea. Complicat? De ce? Trebuie numai sa ajunga parlamentari cei pe care-i doriti si despre care stiti sigur ca vor face ce promit. Si mai complicat? Stiu…
Ce e mai simplu e sa ne mancam intre noi, asa se vor rezolva toate.
@Andrei, ce te califica sa spui ca renovarea TNB e cel putin dubioasa? Bugetul a fost din fonduri europene, deci nu a luat nimanui din traista si nici macar din onorariu, iar renovarea s-a facut dupa planurile si sub indrumarea arhitectului care a proiectat si construit TNB . Mai usor cu afirmatiile, sa ne mai documentam…
Este un articol scris de un om cu maxim bun simt.
Nu loveste in nimeni, doar sesizeaza niste adevaruri si echilibreaza niste teorii formulate unidirectional de tabara tinerilor.
Ma bucura acest ton echilibrat. Ma resemnasem cu agresivitatea oarba si orgolioasa din articole si comentarii.