Un sfert din copiii britanicilor n-au fost niciodată la teatru

Cifre deloc încurajatoare au fost date publicităţii luna aceasta, în urma unui sondaj despre interesul tinerilor pentru cultură, efectuat recent în Marea Britanie şi citat de publicaţia The Stage.

Potrivit studiului, pentru realizarea căruia au fost chestionaţi 2000 de părinţi care au copii cu vârste cuprinse între 5 şi 12 ani, 25% din copiii britanicilor de azi nu au mers niciodată să vadă un spectacol de teatru. Mai mult, 60% dintre aceştia n-au ascultat niciodată un concert de muzică clasică şi nici n-au fost prezenţi la o astfel de manifestare, iar 40% n-au călcat niciodată la o expoziţie sau într-o galerie de artă. Jumătate dintre părinţii intervievaţi au afirmat că nu prea fac eforturi pentru a-şi educa micuţii şi nici pentru a le stârni curiozitatea faţă de pictură, muzică sau teatru, considerând că aceasta este misiunea şcolii, care trebuie să organizeze excursii în scopuri educative.

26% dintre părinţii care au participat la sondaj au susţinut că veniturile nu le permit să viziteze obiective cultural alături de copii şi chiar mai mulţi au spus că nu au timp de aşa ceva.

Nimic surprinzător, dacă ne gândim la ritmul de viaţă al omului obişnuit din secolul XXI, înrobit unei civilizaţii materialiste căreia, chiar dacă vrea, nu i se poate opune. Surprinzător, dacă luăm în considerare amploarea culturii teatrale în Marea Britanie, unde există cel puţin un teatru aproape în fiecare localitate, unde arta Thaliei s-a înrădăcinat puternic încă din Evul Mediu, unde comunităţile teatrale nu sunt deloc doar o vorbă în vânt, iar programele educaţionale pentru copii include în primul rând contactul viu, direct, cu lumea artelor. În muzeele londoneze poţi întâlni oricând grupuri de elevi însoţiţi, de un profesor, stand pe jos în săli, uitându-se la un tablou şi discutând despre el sau schiţând un desen după un model. La concerte, este adevărat, adolescenţii şi copiii nu sunt tocmai mulţi, dar nici nu lipsesc. Iar la teatru situaţia este aceeaşi.

Statistici cu privire la consumul de cultură într-o ţară ca România apar, cum ştim, foarte rar. Şi, în ultima vreme, nu arată nimic mai bun. Dimpotrivă. Vânzările de carte au scăzut considerabil, la puţinele concerte de muzică clasică ce au loc la noi, în câteva spaţii consacrate, rămân destule locuri neocupate (atunci când nu este vorba despre un muzician, de obicei din străinătate, pe care rar vei mai avea ocazia să-l vezi, sau despre un festival, care concentrează forţe mai mari şi mai multe). În teatrele bucureştene, lucrurile nu stau la fel. Managerii nu se pot plânge că nu se vând biletele. Însă teatrele din alte oraşe se confruntă cu această problemă, a cărei cauză nu este calitatea spectacolelor.

În ceea ce priveşte teatrul pentru cei mici, se ştie că aşa ceva există numai în capitală şi în alte câteva oraşe. Există o mulţime de tineri care, înainte de a deveni studenţi şi de a ajunge într-un oraş cu centru universitar, n-au fost la teatru niciodată sau au călcat într-un astfel de loc o dată sau de două ori. Departe de a-şi fi făcut o obişnuinţă din mersul la teatru, ei sunt spectatori potenţiali sau recuperabili. Şi mulţi sunt recuperaţi, într-adevăr, în ultimii ani şi cu ajutorul teatrului de club. Însă în această categorie nu se încadrează decât copiii din mediul urban. Pentru cei din mediul rural, teatrul rămâne departe. Acum cartea, în toate formele ei, le este accesibilă, muzica înregistrată la fel, dar concertul live şi spectacolul de teatru mai puţin sau mai rar. Uneori, deloc.

 

 

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.