Unde se vinde carte de teatru?

Necunoscând bine situaţia decât în urbea lui Bucur, pun întrebarea retorică din titlu referindu-mă la situaţia celor care vor să cumpere carte de teatru în Bucureşti. Ştim, mai toţi, că această categorie de literatură este foarte slab reprezentată pe piaţa editorială din România. Dacă înainte de criza economică se mai găsea câte o editură care să publice două-trei titluri pe an, nu mai mult, acum e şi mai complicat. Din motive financiare clare, se înţelege. Asemenea cărţi se adresează numai publicului de specialitate, care nu e deloc numeros şi deloc bogat. Studenţii împrumută de la bibliotecă sau unul de la altul, uneori descarcă fragmente de pe internet, iar de multe ori nu citesc deloc sau mai nimic în afara bibliografiei obligatorii a cursului. Tinerii absolvenţi care lucrează în branşă citesc carte de teatru, măcar din când în când, dar nu cumpără tocmai des şi aşa mai departe.

Dramaturgia, genul biografic, studile de teatru sunt aproape inexistente în cultura română de azi. Oferta de titluri din librăriile bucureştene este ca şi inexistentă. La teatre se mai vând puţinele volume publicate în ultimii ani, ce la mai multe de la Unitext. Le vezi înşirate pe o tarabă meschină, minusculă, improvizată, sau pe “tejgheaua” de la garderobă. Nici un teatru nu s-a încumetat să facă o librărie de carte de teatru, într-un spaţiu cât de mic, deşi poate că o asemenea iniţiativă ar avea şansa să aducă ceva bănuţi. La Bucureşti, capitală a unui stat UE, o capitală cu o viaţă teatrală nu tocmai săracă, amatorii nici nu ştiu că în mai toate marile oraşe ale Europei există librării specializate. O librărie de carte de teatru ar putea avea succes, ar putea aduna titluri şi facilita diverse descoperiri, în sediul UNATC. Dacă într-o zonă centrală, nici o instituţie, nici o firmă nu a îndrăznit să încerce un asemenea proiect, poate că cea mai importantă universitate de artele spectacolului din România, de asemenea cea mai vizibilă, ar putea testa o asemenea idee. În termeni economici, datele problemei n-ar fi deloc îngrijorătoare. Capitalul economic ar putea da profit în timp, unindu-se cu un capital simbolic încă semnificativ. Un spaţiu prietenos şi cald, în care să găseşti studii de teatru, piese reunite în volum, cărţi de interviuri, biografii, istorii şi aşa mai departe, tipărite în România şi în străinătate n-ar trebui să dea greş, oricâte librării ar exista în apropiere, cu atât mai puţin la UNATC.

Nu e nevoie să invoc exemple din Occident, unde comerţul de carte este şi el specializat. La Paris, Londra, Amsterdam, Berlin, Roma, dar şi în capitale europene de mai mică importanţă, există librării de carte de teatru şi librării uriaşe, în care teatrul este un domeniu care ocupă un etaj întreg şi separat. Pe la noi, încă ne minunăm ori de câte ori zărim o carte de teatru, adică rar, chiar dacă e expusă sărăcăcios şi neprofesionist pe vreo tarabă, alături de taraba cu sucuri şi chipsuri din foaier…