„Undercloud” vine pe Lipscani

Fiind unicul festival de teatru de care Bucureştiul prăfos, încins şi plin de burice goale şi picioare dezvelite, adesea total inestetic, se bucură pe timp de vară, „Undercloud” este o iniţiativă utilă la modul concret. Aşa mai pot vedea oamenii câte un spectacol, în afară de cele puţine şi nu întotdeauna de calitate, care au loc în hărmălaia din parcuri. Că este un festival al teatrului „independent de orice”, cum anunţă organizatorii, iată un fapt care ne poate pune pe gânduri, dar e vară şi poate gândurile care conţin întrebări stau mai departe de căldură, să nu cumva să se topească şi să ne lase nefericiţi.

Prin urmare, dacă sunteţi într-o plictisitoare vacanţă bucureşteană, unde oferta de concerte şi spectacole este aproape inexistentă, dacă vă înduraţi să părăsiţi tihna din casă şi vreo carte şi sutele care vă aşteaptă să le citiţi sau vreo grădină din câte au mai rămas în oraş, pentru norocoşi, puteţi merge la Festivalul „Undercloud”, care s-a hotărât să vă aştepte tocmai pe Lipscaniul resuscitat recent şi foarte… mult prea locvace.

Tentaţia există oricum, sunt sigută, pentru cei curtaţi de ghinion, care n-au plecat în locuri mai potrivite pentru luna august. Aflaţi că invitaţia noastră este cât se poate de sinceră, pentru festivalul aduce spectacole bune sau cel puţin interesante şi demne de a fi urmărite. Unele mei vechi sau foarte vechi, dar neînvechite (e cazul lui „American Buffalo” de la Teatrul Act), altele noi („Fata cu cărămida în gură”, de la „unteatru”), spectacolele participante au, toate, ceva de spus despre lumea de azi (cele mai multe), despre comunismul de ieri (splendidul spectacol al Marianei Cămărăşan, „Amalia respiră adânc”, cu Cristina Casian) despre vremuri de demult (cum e cazul exerciţiului pe tema commedia dell’arte, regizat de Tudor Lucanu), producţiile invitate la Clubul „La Muse” se datorează unor artişti de valoare, fie ei omologaţi de sistem, sau abia ieşiţi de pe băncile facultăţii.

Promiţător este şi faptul că selecţia include texte care au în comun valoarea. De la Neil LaBute, dramaturgul atât de îndrăgit în ultimii ani de creatorii de teatru autohtoni, la ironic-delicatul Dumitru Solomon, de la Alina Nelega la Dario Fo, de la Edward Albee la Theo Herghelegiu, autorii care semnează textele pe care le puteţi vedea puse în scenă în cadrul festivalului – unele dintre ele se joacă în teatrele bucureştene, altele numai în spaţii neconvenţionale – sunt, cu toţii, garanţi ai calităţii, individualităţile lor garantând, pe de o parte, diversitatea şi, pe de altă parte, subtilitatea.

Aşadar, în perioada 29 august – 10 septembrie, la cea de-a patra ediţie a Festivalului „Undercloud”, puteţi vedea sau revedea spectacole ca „Te iubesc! Te iubesc”, de Dumitru Solmon (regia Chris Simion), „Autobahn”, de Neil LaBute (regia Andrei şi Andreea Grosu), „Capăt de drum” (regia Radu Popescu), „Cada cu picioare” (regia Florin Zamfirescu), „Amalia respiră adânc” (regia Mariana Cămărăşan), „Cui i-e frică de Virginia Woolf?” (regia Mariana Cămărăşan şi Alexandra Penciuc), „Ce ne spunem când nu ne vorbim” (regia Chris Simion), „American Buffalo” (regia Cristi Juncu), „9 grade la Paris (regia Peter Kerek), „Copii răi” (regia Alexandru Mihăescu), „O zi din viaţa lui Simon Labrosse” (regia Dan Tudor), „Fata cu cărămida-n gură” (regia Theo Herghelegiu), „Nişte fete” (regia Cristi Juncu), „O femeie singură” (regia Marcel Stanciucu).

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.