Valentin Teodosiu: În tinereţe visam să fiu Zorba Grecul şi Marlon Brando

Un interviu despre teatru, cronicăresele UNITER şi regizori intraţi în anale, luat cu câteva zile înaintea Galelor UNITER. Valentin Teodosiu, un actor cu care vă recomandăm să vă întâlniţi personal în sălile de teatru… O mărturisire: „Visam să fiu Zorba Grecul şi Marlon Brando. Acum visez la Zahei orbul, scenariul lui Blaier după Vasile Voiculescu. Mai visez împreună cu fetiţele mele, gemene care mă recunosc când fac dublajul la desene animate… Uite, se aude tati din televizor…

De o bună bucată de timp nu am văzut interviuri cu dumneavoastră. Un boicot la adresa presei culturale?

Nu am fost solicitat. Eu dau interviuri, dar sunt de multe ori dezamăgit de întrebări. Mă mai pun unii să spun câte o întâmplare veselă de la filmări. Să iţi povestesc ceva: jucam la Teatrul Nottara şi doi tineri mă solicită să dau un interviu pe scări, un interviu blitz. Era 18:45, mă grăbeam spre scenă, iar ei mă tot rugau să le acord un interviu Maestre, vă rugăm, repede acumPrima întrebare: Cum vă numiţi? Mi se mai întâmplă din astea. După revoluţie jucam securistul Drăgan în filmul Nobody’s children şi am fost întrebat de ce joc tot timpul roluri de securist. Am răspuns: pentru că mâine vei veni acolo unde eu pun întrebări. În acel moment a închis microfonul şi a fugit.

Până să ajungeţi să fiţi securistul Drăgan aţi fost pionier. Ce l-a determinat pe pionierul Valentin Teodosiu să dea la Teatru?

Îmi venise numele Drăgan de la regizorul Mircea Drăgan (la care am şi debutat în film), care se spune că mai scria sinopsisuri şi prin alte părţi. Nu ştiu, aşa se spunea. Dar legătura cu mea cu teatrul a început cu mult mai devreme. În clasa a 5-a jucam în montaje literar-artistice, aşa se numeau pe atunci. Am fost machiaţi de maestrul Jean Romaniţă, cel mai mare machior de teatru român. Machiajul era atât de bun, încât noi nu ne recunoşteam. Ne întrebam după personaj: Bă, cine e Cuza? Petrică, tu eşti? Era ceva fenomenal. Am luat premiu, apoi în liceu premiu la recitări cu Mistreţul cu colţi de argint de Ştefan Augustin Doinaş, cu care am şi dat apoi la Teatru.   

Părinţii v-au susţinut?

Habar n-au avut că dau la teatru. Îmi spuneau apoi hai termină, te faci tu artistu’ lu’ peşte acuma. Tata era maior la Miliţia Economică. Cât am vorbit eu cu tine acum, n-a vorbit el cu mine toată viaţa. Dar se mândrea cu mine, chiar de când eram student. Când a murit, mi-a sărutat mâna şi mi-a cerut iertare. Nu fusese nici la nunta mea, s-a pus de serviciu pe ţară. Eh, sunt lucruri intime pe care le-am readus uneori în construcţia personajelor mele. Legat de acest lucru, le-am cerut de multe ori regizorilor să nu mă distribuie într-un rol pentru că m-au văzut în anteriorul. Am jucat rol de ţăran, de exemplu în Ion. Atât şi gata. Bine, şi în Nuntă mută a lui Mălăele, dar acolo e altceva. Trebuie să spun că n-am ce să fac: drepturile de distribuţie ale filmul Nuntă mută au fost cumpărate pe şapte ani de către Tudor Giurgiu şi filmul nu rulează nicăieri, Giurgiu făcând parte din altă gaşcă. Filmul s-a lansat la TIFF cu un succes monstruos, a făcut apoi 12.000 de spectatori în primele zile. S-a vândut în 32 de ţări şi e solicitat de Michael Moore pentru festivalul său de film.  Mălăele l-a întrebat pe Giurgiu de ce nu proiectează filmul. A răspuns că s-a luat după Gorzo, care are şi o căpetenie cu trei nume, Alex Leo Şerban. Gorzo scrisese că filmul e oribil, de prost gust… Există o duşmănie crâncenă purtată veteranilor teatrului şi filmului, în special. Aceşti cronicari de film au început acum să desfiinţeze curentul minimalist, pe care tot ei l-au promovat. Filmul 4,3,2,1,0… ştii la ce mă refer, a luat Palme d’Or întâmplător. Jane Fonda luptă de ceva ani şi ia poziţie publică pro-avort. Ce ar mai fi de spus? Că e inspirat din filmul lui Andrei Blaier Ilustrate cu flori de câmp. Dar asta contează mai puţin.

Sunteţi împotriva noului val cinematografic românesc, aşa cum este numit?

Băieţii din noul val cinematografic sunt talentaţi, eu nu neg. Dar pe mine nu mă interesează să văd filme plictisitoare, cu un aparat care tot stă pe actor şi în care minute în şir nu se întâmplă nimic. Eu o singură dată am refuzat pe cineva. Pe Cristi Puiu în Marfa şi banii. Nu mă interesează să văd 20 de minute dintr-un film în care oamenii merg într-o maşină şi înjură mai rău ca birjarii. Nu mă interesează să văd sau său să joc în aşa ceva.

Aţi publicat o carte intitulată Un clovn pentru eternitate. Un actor poate scrie din varii motive: încercare literară, dialog cu spectatorii, defulare. Care a fost motivul dumneavoastră?

Am scris pentru că am avut un moment greu în viaţa mea, o cădere psihică puternică. Într-o dimineaţă m-am trezit la 6.00 şi la 6.30 m-am aşezat la maşina de scris şi de atunci, timp de o lună şi jumătate, scriam zilnic, fără să corectez nimic. Vărsam din mine totul ca să mă eliberez. M-a ajutat. Acum scriu volumul al doilea pentru că sunt indignat de ceea ce se întâmplă în ţara asta cu cultura. Sunt furios. I-a venit rândul Guvernului care nu dă doi bani pe cultură, UNITER-ului…

Sunteţi nemulţumit de nominalizările UNITER?

Pentru faptul că plătesc cotizaţie de 20 de ani aş merita măcar să fiu invitat la Gala Premiilor UNITER. Măcar pentru asta. Sunt de neiertat. În 20 de ani am fost invitat de şase ori. Bate vântul la Galele UNITER pentru că o parte din breaslă nu vine, iar ei mai invită coafeze, măcelari şi interlopi care mai sponsorizează câte un eveniment. Uneori nu vin nici ăia. Eu cred că în 20 de ani am făcut cel puţin un rol care merita să fie nominalizat. Dar ştiu şi de ce nu am fost nominalizat.

De ce?

Atâta timp cât joc în piesele lui Mălăele şi Lustig nu voi fi niciodată nominalizat. Adrian Lustig este soţul Eugeniei Vodă şi atunci cronicăresele de la UNITER nu vor nominaliza pe nimeni pentru nimic în lume, indiferent de piesă. Poker e un spectacol care se joacă cu sala plină de şase ani. Fac pariu că nici unul din spectacolele premiate de şase ani încoace nu se mai joacă. N-a fost nominalizat de exemplu spectacolul lui Horaţiu Mălăele din anul 2000, Cu capu’ de nicovală. Doamna Florica Ichim a plecat din sală, considerând acest spectacol vulgar. Îţi dai seama ce vulgar putea fi un spectacol de Mălăele. Chiar nu ştiu de ce mi-a venit acum în cap Radu Afrim, un regizor premiat, care se pare că va intra şi în anale. (Râde)

Colegi de generaţie de-ai dumneavoastră ori din generaţii apropiate joacă şi în telenovele. Nu vi s-a propus sau aţi refuzat, fiind şi voice-over la PRO TV?

Nu mi s-a propus, nu ştiu dacă aş fi jucat. Nu sunt împotriva telenovelelor, dar nu pot să mă uit la ele. Cotescu zicea, vorbind de şuşe: Banii se duc, ruşinea rămâne. Dar e şi telenovela un gen până la urmă…

La ce aţi visat în tinereţe şi la ce visaţi acum?

Visam să fiu Zorba Grecul şi Marlon Brando. Acum visez la Zahei orbul, scenariul lui Blaier după Vasile Voiculescu. Mai visez împreună cu fetiţele mele, gemene (uite că trebuie să le şi iau de la grădiniţă) care mă recunosc când fac dublajul la desene animate… Uite, se aude tati din televizor…

Print

4 Comentarii

  1. Razvan Ilie 06/05/2010
  2. gabiy 31/05/2010
  3. kica 16/08/2010
  4. paul 14/09/2010

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.