Nicio distanță nu pare prea mare atunci când pleci la drum cu o experiență de neuitat și cu o altă perspectivă asupra lumii. Nici măcar drumul de 15 ore China – România. Să zbori deasupra norilor, să mergi pe urmele apusului, să reconstruiești traseul vizitei și să-ți reîmprospătezi amintirile. Plus să vezi câte filme poftești și să asculți muzică pierdut în gândurile tale. Asta da provocare.
Timp de zece zile orașul Wuzhen din provincia chineză Zhejiang a fost gazda Festivalului Internațional de Teatru, ajuns anul acesta la cea de-a V-a ediție. Cu o istorie impresionantă de peste 1500 de ani, Wuzhen se numără printre cele șase orașe plutitoare antice chineze situate în sudul râului Yangtze. Divizat în șase cartiere, el se întinde pe o lungime de 2 kilometri și își surprinde vizitatorii cu îmbinarea armonioasă a naturii cu civilizația și cultura specifice acestui popor. De jur împrejurul său există regiuni întinse de culturi de orez și nenumărate canale de irigații, ceea ce îl transformă într-un loc fertil și prosper. Dar creează și impresia unui tărâm feeric, cu zâne și păduri fermecate. Toate astea compun background-ul ideal pentru un festival de teatru inedit.
Între 19 și 29 octombrie, mica Veneție chinezească a primit vizitatori din toate colțurile lumii. Artiști și tineri critici, oameni de cultură de toate vârstele și naționalitățile și-au dat întâlnire pe străduțele înguste de peste ape, în spații convenționale și neconvenționale, dezbătând despre câte-n lună și în stele, despre teatru, experiențe și specificități naționale. Evenimente de toate soiurile și pentru toate gusturile s-au desfășurat în cele opt teatre, dar și în aer liber sau în săli de conferință. Datorită generozității organizatorilor, a avut loc un număr impresionant de manifestări artistice și s-a dovedit imposibil să poți ajunge la toate. Însă amintirea cea mai puternică pe care mi-a oferit-o acest festival a fost legată de atmosfera efervescentă și… extrem de globală.
Cea de-a V-a ediție a Wuzhen Theatre Festival a avut ca temă Luminozitatea. Sub această tutelă, s-au desfășurat concomitent cinci secțiuni distincte: Classics Revisited, Female Perspectives, Multimedia Productions, Physical Theatre și New Voices. Spectacole din Rusia, Lituania, Irlanda, Elveția, Germania, România, Brazilia, Australia, SUA, Liban, Australia, Hong Kong și China au purtat spectatorii înconjurul lumii, printre tradiții și culturi fascinante și atât de diferite. O călătorie artistică, dinamică și palpitantă, prin intermediul unor producții în registre dintre cele mai diverse. În completarea secțiunilor oficiale, publicul a participat la Young Theatre Artist’s Competition, dedicată tinerelor talente. În paralel cu toate acestea, carnavalul s-a mutat și pe aleile orășelului, unde puteau fi urmăriți performeri costumați și pregătiți să ofere show-uri de improvizație și să interacționeze cu trecătorii curioși și entuziasmați. Dimensiunile acestui festival au depășit orice așteptare și nu puteau fi limitate decât de timpul prea scurt al fiecărei zile. Și nici măcar astfel. Desfășurat într-un ritm alert, pretutindeni, puteai să simți vibe-ul său în orice loc și să devii parte din poveste.
Wuzhen Theatre Festival și-a propus să devină o platformă prestigioasă de comunicare și interacțiune între artiștii prezenți la eveniment și profesioniști ai domeniului. Un astfel de cadru idilic a prilejuit întâlniri planificate, dar și informale, chiar inopinate ale invitaților. O asemenea regăsire cu cineva cunoscut printre străduțele desprinse dintr-o secvență cinematografică nu putea decât să aducă zâmbete și să apropie oameni până atunci necunoscuți. În orice moment din zi ori din noapte puteai observa omniprezența atmosferei de sărbătoare, a unei comuniuni între toți cei veniți special pentru festival. Eram acolo dintr-un singur motiv – același pretext – care ne aducea tot mai aproape unii de ceilalți. Și ne încuraja să descoperim și să înțelegem (mai bine) cultura chineză.
Datorită fluxului intens de evenimente se năștea o nevoie imperioasă, organică, de a dezvolta cât mai multe discuții pe baza spectacolelor vizionate. Un dialog permanent, întreținut și augmentat de puncte de vedere ale specialiștilor, dar și de cele ale amatorilor, în funcție de experiența și bagajul nativ al fiecărui participant. Odată cu aceste schimburi de opinii am descoperit că indiferent de particularități avem puncte în care mentalitățile noastre se intercalează, dar și extreme care ne împiedică să împărtășim aceleași viziuni. Ceea ce compune și frumusețea acestor întâlniri festivaliere.
Organizatorii festivalului au avut în vederea exploatarea acestui avantaj al întrevederilor intercontinentale prin intermediul unor forumuri, workshopuri și summit-uri. Concentrate pe subiecte precum literatură, teatru, feminism, arhitectură, tehnici de actorie, transpunerea textului în scenă, dar și noi modalități de scriere dramatică, istoria teatrului sau critica de teatru, ele au adus la aceeași masă și au provocat la replică reprezentanți ai tuturor categoriilor de vârstă din zona culturală, din China și de pe întreg mapamondul.
Cu ajutorul Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru (AICT), în cadrul Wuzhen Theatre Festival, a avut loc seminarul tinerilor critici de teatru. Gândit sub forma unor mese rotunde, acesta a avut două componente: grupul de discuții în limba engleză, coordonat de Octavian Saiu (profesor, critic de teatru, președinte AICT – România) și grupul de discuții în limba chineză, sub îndrumarea lui Peng Tao (profesor, critic de teatru, președinte AICT – China). Principalele teme abordate au vizat spectacolele văzute în cadrul festivalului, dar au acoperit și arii mai ample precum rolul criticii de teatru în societatea contemporană sau modalități alternative prin care putem aplica mecanismele critice. Grupul anglofon a avut în componența sa membri din Polonia, România, Brazilia, Africa de Sud, Taiwan și Hong Kong. Un mix cultural surprinzător, dar care a compus până la finalul acestor întâlniri o comunitate de networking puternică și omogenă. Schimbul de opinii fundamentat pe producțiile vizionate a urmat un parcurs interesant, fiecare dintre tinerii critici având un aport în crearea unei imagini de ansamblu, inteligent argumentat și dezbătut.
Rezultatul acestui seminar s-a concretizat într-un summit la care au contribuit atât participanții grupurilor de engleză și chineză, cât și publicul doritor și interesat să asiste, denumit Theatre and Criticism in the Context of Multiculturalism: The International Association of Theatre Critic’s Youth Summit. Finalul prodigios al acestor discuții s-a datorat prezenței profesorului Hans-Thies Lehmann, de la Universitatea Goethe din Frankfurt. Oportunitate pentru cei prezenți de a deprinde cunoștințe valoroase și de a intra în contact cu somități ale lumii teatrale. Dacă profesorul Lehmann ne-a învățat că spectacolul trebuie privit din punctul de vedere al producției, și nu din cel al percepției, concluzia seminarului a avut deopotrivă o doză de surpriză și una de amuzament: fără pacte tacite în prealabil, grupul anglofon a căzut unanim de acord că cel mai bun spectacol a fost „Clasa noastră” de Tadeusz Slobodzianek, în regia Yanei Ross, producție a Teatrului Național din Lituania, iar cel vorbitor de chineză, a ales spectacolul „Water Stain”, semnat Paulo de Moraes, de la Armazém Theater Company, Brazilia. Fără să ne dăm seama, tinerii critici din zona internațional au rezonat cu același tip de spectacol, în timp ce tinerii critici chinezi au empatizat cu un altul complet opus. Ceea ce demonstrează faptul că un spectacol bun depășește bariere geografice, temporale și chiar culturale.
Săptămâna petrecută la Wuzhen Theatre Festival a fost din rândul experiențelor once in a lifetime. China trebuie vizitată, respirată și trăită, nu doar povestită. Un spațiu diametral opus față de toate celelalte continente, cu elemente tradiționale impresionante, care te cuceresc și îți oferă lecții generoase de viață. Descoperi tipologia unei națiuni unite și concentrate în jurul unor principii riguroase, pentru care respectul pentru ei înșiși și pentru patrimoniu are o conotație fundamentală. Este exemplul viu în care prezervarea limbii și a culturii diferențiază popoarele asiatice și le asigură acea caracteristică de unicitate. Minunatul oraș Wuzhen devine, o dată pe an, acel refugiu într-un colț rupt de cotidian pe care îl căutăm cu toții. Un fel de oază în care găsești nu doar liniște și evenimente artistice de calitate, ci și portița de a intra pe un tărâm nou. De a deveni unul dintre chinezii care îți zâmbesc cu drag chiar dacă nu înțeleg ce spui și li se pare că arăți ciudat, de a mânca orez și noodles cu bețișoarele lor simpatice, de a te plimba pe străduțe ireal de frumoase, străjuite de canale și poduri luminate și de a desluși misterele pe care le are de oferit cultura lor. Wuzhen Theatre Festival e despre teatru în aceeași măsură în care e și despre contopirea cu civilizația chineză. O experiență deplină, care te împlinește uman, senzorial și intelectual.
Print