N-a trecut decât puţin de când s-a încheiat, la Teatrul „Ion Creangă” din Bucureşti, ediţia din 2012 a festivalului de teatru pentru copii mult dorit de regretatul Cornel Todea şi iată că o altă instituţie dedicată spectacolului pentru micuţi deschide luna cadourilor cu o săptămână mai devreme.
Nu o face oricum şi nu urmăreşte un scop comercial, cum fac destule festivaluri de teatru din România. Nu s-a anunţat cu surle şi trâmbiţe, cum se poartă de ceva vreme. Nu s-a prezentat în ţinută „cu pretenţii”, ci a ales să spună ce are de spus prin fapte – simplu şi direct. Ajuns la ediţia a VIII-a, Festivalul Internaţional al Teatrului de Animaţie „Bucurii pentru copii. Spectacole de colecţie” merge liniştit mai departe, ştiind că bucuria este drumul în sine, nu „ţinta”.
O face cu firescul deja cunoscut, cu plăcerea cu care-şi ispiteşte şi-şi cucereşte publicul, cu lejeritatea celui care ştie calea spre zâmbetul copilului. Oferta este de nerefuzat, în răspăr cu vremurile, ca orice gest care vrea să însemne mereu mai mult. Conferinţe pentru cei mari, iniţiaţi în limbajul teatrului pentru cei mici, lansări de carte, câteva ateliere şi o mulţime de spectacole îşi aşteaptă doritorii până pe 1 decembrie la instituţia organizatoare, dar şi la „Bulandra”, la Teatrul Nottara sau la Şcoala nr. 3 din Bucureşti.
Din străinătate şi din România vin spectacole cu mesaj, cu lumi de poveste şi lumi mult prea asemănătoare cu realităţile omului. Teatrul Batida de la Copenhaga aduce o producţie pentru adolescenţi şi „oameni mari”, despre iluzii pierdute şi vieţi ratate. Musicalul „Aleluia” povesteşte despre angajanţii unei bănci imaginare, ironizează modul de existenţă capitalist şi meditează cu tristeţe la inerţiile şi neputinţele omului de azi. „Sonata de patru picioare”, partitură ce-i revine Teatrului Dei Piedi de la Roma, este o demonstraţie superbă de virtuozitate a Veronicăi Gonzales, într-o poveste fără cuvinte pusă în scenă de Laura Kiebel. Eroii celor câteva episoade ce alcătuiesc spectacolul sunt părţi ale corpului: mâini, picioare sau stomac, multiplicate la patru.
Întâlnirea dintre copii şi adulţi este subiectul unui spectacol berlinez de la Teatrul Grips, care apelează la formula 2 actori + 1 muzician pentru a vorbi despre gesturile de zi cu zi pe care le au în comun reprezentaţii celor două vârste. Pe de altă parte, Compania Ananda Puijk de la Maastricht, Olanda, vine cu o poveste intitulată „Momentum”, în care poţi descoperi, de fapt, o filozofie despre imagine. De la o femeie închisă într-un spaţiu se declanşează un discurs interogativ cu bătaie lungă, în care realizatorii recurg la un puzzle pentru a arăta, printre altele, că nimic nu e ceea ce pare.
Acestea sunt câteva dintre spectacolele din străinătate ce vor fi prezente în ediţia din 2012 a festivalului. Cealaltă componentă a ofertei de spectacole este, din câte se pare, creaţia artiştilor români, care-şi invită spectatorii să descopere sau să se întâlnească iar cu o mulţime de personaje cunoscute din lumea basmului: Albă-ca-Zăpada şi Cei Trei Purceluşi s-au dat în spectacol în primele zile ale festivalului, iar după ei vor urma Motanul Încălţat sau Capra cu Trei Iezi.
Aşadar, o săptămână animată la „Ţăndărică”, în care s-a găsit loc şi pentru câteva lansări de carte, şi pentru unele conferinţe, bilă albă pentru organizatori. Dintre cele din urmă, toate sunt demne de atenţie, dacă luăm în considerare tema anunţată şi profilul invitatului. Seria a fost deschisă cu discursul „Pedagogie prin arta de animaţie”, susţinut de chinezul Wong Tim Keung Simon, după care vor urma „Noi metode pentru teatrul de copii şi adolescenţi” (Stephan Rabl, Austria), „Al cui este teatrul pentru copii?” (Mihaela Michailov, România) sau „De ce are nevoie şi arta de PR” (Sabina Ştirb, România).