La Teatrul Naţional din Bucureşti, Felix Alexa repetă în acest moment „Livada de vişini”, a cărei premieră este aşteptată în această primăvară. Despre această primă întâlnire pe scenă cu un text al lui Cehov şi despre Cehov însuşi am stat de vorbă cu regizorul Felix Alexa.

Este unul dintre cei mai importanţi traducători ai textelor lui Cehov. Despre experienţa întâlnirii cu textul, aşa cum este el înainte de „a urca” pe scenă am stat de vorbă cu Maşa Dinescu.

În 1977, se întâlnea pe scena Teatrului Bulandra cu rolul Maşei din „Pescăruşul” montat de Liviu Ciulei. În 2001, pe scena aceluiaşi teatru, în regia lui Yuriy Kordonskiy, se reîntâlnea cu Cehov, de data asta cu „Unchiul Vanea” şi cu rolul Dădaca. Despre Anton Pavlovici, ne-a povestit Mariana Mihuţ.

De ce un număr special Cehov? Pentru că s-au împlinit, pe 29 ianuarie, 150 de ani de la naşterea lui. Pentru că este, cu siguranţă, unul dintre cei mai iubiţi şi mai jucaţi dramaturgi ai lumii… Şi pentru o mie de alte motive pe care vă lăsăm să le descoperiţi „răsfoind” filele revistei. Pentru [...]

În 1977, monta la Lincoln Center din New York „Livada de vişini”, cu o distribuţie remarcabilă, din care făcea parte şi Meryl Streep. Andrei Şerban îl redescoperea atunci pe Cehov, în toată frumuseţea „comediei” lui. „Citind notele lui Meyerhold, am fost încurajat să dezvolt împreună cu actorii o atmosferă de vodevil, de circ, punându-ne întrebarea: [...]

Alice Georgescu este preşedinta secţiei române a AICT şi unul dintre cei mai importanţi critici din România, dar, înainte de toate, un om care iubeşte teatrul cu patimă. Pe Cehov l-a “întâlnit” la un examen, dar l-a “descoperit” ceva mai târziu, într-o sală de teatru din Craiova…

Mic fiind, la Buzău, am descoperit la librăria din colţ un volum tare frumos cu piesele lui Cehov. Nu aveam bani să-l cumpăr şi librarul mi l-a împrumutat. Fiind foarte mândru de caligrafia lizibilă a bunicului meu l-am rugat să-mi copieze “Pescăruşul”…

Aş sta într-un colţ să mă uit la el. Ca la un animal superb şi ciudat. Asta mi se pare a fi Cehov. Un animal ciudat. De o sensibilitate fabuloasă şi de un cinism al emoţiei excepţional. Inteligenţa emoţională la superlativ.

Lumea lui Cehov este o livadă de vişini înfloriţi în care stau tolăniţi doi mujici ce-şi ascut liniştiţi fierăstraiele…

Pentru mine lumea lui Cehov arată cam aşa: oameni: femei, bărbaţi, copii; furtună; zâmbet; drumuri; muzica de peste lac; ceai; vioara; icoana; boala; a trecut un înger; amintire; teatru; pian…