Cunoscutul regizor Alexandru Darie a montat în 1995 „Trei surori” la Teatrul Bulandra. Spectacolul a primit Premiul Asociaţiei Criticilor de Teatru – secţia română, iar lui Alexandru Darie i s-a decernat Premiul UNITER pentru cel mai bun regizor. Din distribuţie făceau parte Oana Pellea, Anca Sigartău, Mirela Gorea, Marcel Iureş şi Ion Besoiu. Pentru unii spectatori, povestea celor trei surori spusă pentru scenă de Alexandru Darie este de neuitat. Iată, pe scurt, cum arată lumea lui Cehov pentru el.
Care a fost şi cum s-a intamplat prima dvs. întâlnire cu piesele lui Cehov, ca regizor?
„Trei surori”. O experienţă, pe scurt, absolut fabuloasă.
Dar cea mai frumoasă?
„Nu pot vorbi despre cea mai frumoasă, pentru că nu ne-am întâlnit decât de două ori. O data cu „Trei surori” la Bulandra, a doua oară cu “Duhul pădurii” în Belgia. Sper să mă întâlnesc din nou cu acest text, curând, pe scena Teatrului de Comedie.
Poate cel mai frumos moment legat de Cehov, pe care nu l-am trăit, ci care mi-a fost povestit, a fost reprezentaţia cu „Trei surori”de la Stary Teatr din Cracovia, unde Andrej Wajda a venit la cabine plângând, să sărute mâinile actorilor. Acest moment m-a marcat definitiv.
Ce este cel mai greu pentru in regizor care se încumetă să monteze Cehov la început de mileniu III?
Să înţeleagă delicata metafizică a textelor lui.
Un mic exerciţiu de imaginaţie. Ce ar fi spus Cehov, dacă ar fi venit într-o seara de acum mulţi ani la Bulandra şi ar fi văzut „Trei surori”, montarea dvs. atât de poetică?
„Aproape ţi-a reuşit!”
Căruia dintre personajele din „Trei surori”, i-aţi schimba destinul, dacă aţi putea?
Nici unuia. Fiecare din personajele lui Cehov îşi merită cu deplinătate destinul.
Dacă l-aţi putea întâlni pe Cehov, ce v-ar plăcea să-l întrebaţi?
Nu cred ca aş putea avea curaj să îl întreb ceva. Cehov este autorul care nu se lasă lesne analizat. Sunt sigur că, dacă l-aş opri pe stradă şi l-aş întreba „Dumneavoastră sunteţi Anton Pavlovici?”, mi-ar răspunde “Nu, domnule, cred că mă confundaţi.”
Print
Mi-ar plăcea să ştiu dacă dl Darie crede că Cehov i-ar fi spus “aproape ţi-a reuşit” fiindcă era el greu de mulţumit, sau pentru că acum, privind în urmă după atâta timp, şi-ar modifica el însuşi spectacolul, în anumite privinţe. Eu l-am văzut atunci si a fost, cu adevărat, emoţionant.