Oana Pellea: „Cehov? Inteligenţa emoţională la superlativ”

În montarea lui Alexandru Darie cu „Trei surori” de la Teatrul Bulandra, era Maşa. Una dintre cele mai tulburătoare Maşa care au existat pe scenele din România. E îndrăgostită de Cehov şi de teatru. Oana Pellea!

Cât de importantă a fost întâlnirea cu Cehov în viaţa dvs. şi în traseul dvs. artistic?

Recunosc ca sunt îndrăgostită de Cehov. Întâlnirea cu el este întotdeauna emoţionantă pentru mine. Ne am întâlnit de multe ori in lectură, în vis şi o singura dată în real, în „Trei surori” în regia lui Alexandru Darie.

Este dramaturgul în care regăsesc şi umor, şi dramă, şi tragic, şi autoironie… Un regal pentru orice spirit.

Întotdeauna mi-am imaginat că bisturiul doctorului Cehov face vivisecţie pe sufletele noastre.

Cât şi cum rămâne Cehov contemporan cu noi?

Valorile despre care vorbeşte Cehov sunt valorile spiritului uman. Cât sunt şi cât rămân ele contemporane? Cum sunt valori universale… vor fi în „trend” întotdeauna. Cam cât de „contemporan” este sentimentul de dragoste sau de ratare sau de ura sau credinţă?

Ca orice autor genial… Cehov va fi întotdeauna „contemporan”. Ba chiar va fi cu un pas înaintea noastră în înţelegerea şi analiza sufletului omenesc.

Dacă l-aţi putea întâlni, ce l-aţi întreba?

Ce l-aş întreba? Nimic. Eventual i-aş mulţumi. Şi … da… probabil că l-aş întreba dacă mă îngăduie pe lângă domnia sa… Aş sta într-un colţ să mă uit la el. Ca la un animal superb şi ciudat. Pentru ca asta mi se pare a fi Cehov. Un animal ciudat. De o sensibilitate fabuloasă şi de un cinism al emoţiei excepţional. Inteligenţa emoţională la superlativ. Cum însă mi ar fi teamă că l-aş deranja… nu l-aş întreba nimic. Îl iubesc prea mult ca să-i pun întrebări.

V-aţi dorit vreodată să beţi un ceai şi să staţi la poveşti cu unul dintre personajele lui…

Frumoasă întrebare! Orice răspuns aş da… va fi sub frumuseţea întrebării. Aşa că nu răspund. Întrebările ce nu primesc răspuns sunt întrebările cele mai interesante…

În montarea cu „Trei surori” a lui Alexandru Darie, aţi interpretat-o pe Maşa. Aţi fost tentată vreo clipă să-i schimbaţi destinul?

Cum să-i schimb destinul Maşei…? Cehov i-a  trasat un destin. Iar ea îl ştie. Maşa e artizanul destinului ei. Ca, de altfel, fiecare dintre noi.

Mi-am închipuit pentru o clipa că ar putea să-şi plimbe privirea apărată de ochelarii rotunzi peste rândurile mele… să vadă ce am scris mai sus… ce ruşine mi-ar fi! Câte prostii!

Iartă-mă, maestre! Singura scuză este că te iubesc!