A murit Biro Ezster

A fost un om bun, demn, solidar si cinstit, asemeni secuilor din care provine. Însă, în primul rând, Ezster a fost un om de teatru.A început să lucreze în Teatrul National din Cluj pe când era copil si a continuat să  muncească până  si dat duhul – la propriu – pe scândura scenei.

Vorbea româneste cu accentul emotiei, vorbea maghiară firesc dar, mai ales, vorbea limba teatrului de o întelegeau toti. Viata ei s-a consumat în culisele scenei din Cluj, de unde conducea, cu glasul ei inconfundabil, majoritatea spectacolelor.  Iubea si întelegea Teatrul. Din cauza asta n-a apucat să îsi trăiască si viata personală, care aproape că s-a dizolvat printre vietile fictive ale personajelor de pe scenă.

Era curajoasă si de multe ori risca totul pentru a lua apărarea unor năpăstuiti. Îsi găsea timp – niciodată n-am înteles cum – să îndrume spiritual copiii din biserica reformată si a mai găsit resurse pentru a creste doi orfani. Cum poti descrie un astfel de Om care avea toate caracteristicile unui apostol teatral?

Pasiunea pentru Teatru, împinsă până la extrem, a  impus o tensiune tragică vietii lui Eszti. În cazul ei , valoarea omului e dată de intensitatea efortului si a suferintelor sale. „Totul sau nimic!”

A murit Eszi si cabina ruginită din coltul scenei dela Cluj va rămâne goală de acum. Poate va mai stărui o vreme parfumul ei de lavandă, care ne va aminti că ne leagă aceleasi necazuri pe toti, că suntem toti o apă si-un pământ, adică niste amărâti, care ne frământăm sufletul nostru amărât, în teatrele noastre  amărâte, pe care un Dumnezeu  la fel de amărât ca noi, nu se îndură să le ia odată de pe lumea asta …

 Foto Adriana Grand

Print

2 Comentarii

  1. adi 07/06/2010
  2. spectator 10/06/2010

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.