Actorul, de Mircea Dinescu

DinescuAzi scriem poezia pe mari bucăți de pâine

arta-i mașinăria de curățat cartofi

chiar tu vei fi cartoful sortit zilei de mâine

actor retras ca melcul în pantofi

 

Iată cum din teroare pianul spală rufe

și sar din pieptul nostru cameleoni de preț

iată cum scoate limba ceasul zvârlit în tufe

ca vipera aprinsă de fiere și dispreț.

 

iată cum umblă foamea prin cântec ca o mamă

cum calcă pacea beată pe morții din tranșei

o mână scoate-n ceruri un înger de reclamă

o alta zvârle molimi pe turmele de miei.

 

Tu care-ți pui pistolul la tâmplă ca pe-o floare

când sus în nori rânjește hazardul roz și chel

tu care mori de noapte și mori de fiecare

porți viermele în palmă ca pe un scump inel.

 

septembrie îți sare ca o pisică-n față

și înfloresc în tine vise de șoarec mic,

nimic nu-ți mai ajunge și totul te răsfață

proprietar pe vorbe și rege pe nimic,

 

smulge-ți tu singur limba, scrie pe ea Adio

îneacă-te-n saliva celor ce te-au râvnit

ascultă trenul toamnei cum se răstoarna-n ziua

cu tâmpla mea de aur într-un vagon rănit.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.