Adriana Grand: „Lumea lui Cehov nu încape de-a-ntregul în lumea de azi”

A realizat o singură dată decorul pentru un spectacol pe un text de Cehov, „Livada de vişini” de la Teatrul Naţional din Budapesta, în regia lui Victor Ioan Frunză. Despre lumea pe care a creat-o pe scenă şi despre Anton Pavlovici, am stat de vorbă cu scenografa Adriana Grand.

livada-de-visiniCum arată pentru dvs lumea lui Cehov? În ce forme şi culori o vedeţi?

…exact ca lumea asta, doar puţin mai altfel. Foarte colorată şi plină de contraste, contrară felului în care este ea, de regulă, reprezentată. Deloc lineară. Un peisaj de deal-munte, nu unul de şes. Uneori, un canion.

Cum aţi conceput decorul de la “Livada…” şi cum l-aţi concepe acum?

Nu eram un “fan” Cehov, aşa că propunerea de colaborare de la Teatrul Naţional din Budapesta m-a surprins.

Am făcut multe variante, în ideea că “trebuie să arăt tot ce ştiu”. Apoi am aruncat o bună parte şi Victor a ales o formă. Ironia sorţii (sau o “mână criminală”) a făcut ca, exact cu patru zile înainte de plecarea la Budapesta, unde urma să prezint decorul şi costumele, să-mi dispară din birou toate schiţele. Oricum, atunci nu mi s-a părut prea amuzant, n-am aflat nici până astăzi ce s-a întâmplat. A trebuit să refac totul, din memorie. Şi poate că asta a făcut ca lucrurile să fie mai clare şi mai simple. Oricum, era un decor baroc – simbolic, pe care nu l-aş mai face astăzi aşa, deşi a fost o reuşită, atunci.

Deci: atunci, lumea din “Livada…” îmi părea simbolică, livada în sine se cerea re-prezentată. La fel şi costumele, purtau în ele simbolurile personajelor. Imaginea scenică avea multa poezie şi căldură. Se pare că a plăcut, la fel ca şi spectacolul. Cu actorii interpreţi ai personajelor lui Cehov, am legat prietenii care ţin până în ziua de astăzi.

Acum… aş căuta un spaţiu, altul decât cel al scenei, în care acţiunea să se poată desfăşura de-a lungul unui traseu circular, într-un cadru natural. Personajele, ca şi publicul, s-ar întoarce de unde au pornit, regăsind spaţiul iniţial transformat, de parcă ar fi trecut secole. Ar putea fi o pădure care arde între timp, o fabrică dezafectată care e invadată de desenatori de grafitti etc.

Ar putea fi orice, doar să „sufere” o transformare vizibilă, care să poarte în ea amprenta efemerităţii. Ar putea fi un spaţiu situat la marginea unei autostrăzi, un loc pe lângă care maşinile trec în goană, dar nu opresc niciodată.

Puteţi face o schiţă de decor în cuvinte pentru piesa lui Cehov care vă atrage cel mai mult?

Realist, de nicăieri, abstract şi concret, de aici şi de oriunde.

livada-de-visini2Aţi contemporaneiza lumea lui Cehov? Daca da, cum anume şi dacă nu, de ce nu?

Lumea lui Cehov mi se pare destul de contemporană. Spun “destul”, pentru că nu încape pe de-a-ntregul în lumea de astăzi. Nu cred că-i lipseşte ceva. Cred că nouă ne lipseşte ceva. Cred că are ceva ce noi am pierdut, ce nu mai regăsim. O anumită linişte şi resemnare în faţa catastrofelor inevitabile, un soi de umor cu care accepta pierderile, o anumită curăţenie şi naivitate, uneori enervanta („Cum de acceptă oamenii ăştia cu atâta seninătate să piardă tot? De ce nu luptă împotrivă? De ce nu se zbat?”)

Se zbat, se zbat, dar doar înlăuntrul lor.

Căruia dintre personajele lui Cehov i-aţi schimba destinul, dacă aţi putea?

Celor trei surori. Poate fiindcă şi noi suntem trei surori, în familia mea. Şi aş vrea să schimb destinul surorilor mele. Şi aş vrea să-l schimb şi pe al meu.

Şi Charlottei Ivanovna, scamatoarea din “Livada de vişini”. Ar  merita să-şi urmeze destinul artistic, nu să-şi risipească talentul, învăţând nişte copii răzgâiaţi cum să se poarte.

Dacă l-aţi întâlni pe Cehov, ce v-ar plăcea să-l întrebaţi?

„Anton Pavlovici, ce-aţi face dacă şi dumneavoastră v-ar face cineva ceea ce le faceţi personajelor din piesele d-voastră? Dacă vi s-ar răpi, aşa, orice speranţă şi orice libertate de a va schimba destinul? Ce-aţi face? Aţi rămâne, aşa, cu mâinile în sân? Sau v-aţi răzvrăti? Hm?”

Imagini din spectacolul “Livada de vişini” la Teatrul Naţional din Budapesta

Print

Un Comentariu

  1. Adriana 08/02/2010

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.