Luni, 19 octombrie, la ora 19.30, telespectatorii vor puteea (re)vedea pe TVR 2 spectacolul „Amadeus” de Peter Shaffer, în regia lui Dinu Cernescu.
Producția va fi difuzată de Casa de producție a TVR cu ocazia aniversării regizorului Dinu Cernescu, care pe 18 octombrie împlinește 80 de ani și care este cel care a montat-o prima oară în România în 1982, pentru a o relua în 1990, în platourile TVR, cu aceiași mari actori în rolurile principale.
Acestea sunt interpretate de Radu Beligan și Răzvan Vasilescu, împreună cu ei jucând Irina Mazanitis, Paul Ioachim, Alfred Demetriu, Teodor Danetti, Nicolae Dinica, Mihai Stan, Jorj Voicu. Momentul de operă este realizat de Felicia Filip, Cristian Mihăilescu, Adriana Zagreanu.
„Amadeus” este o dramă despre ultimii ani de viață ai lui Wolfgang Amadeus Mozart, așa cum sunt povestiți de Salieri, un muzician complexat aflat, în ciuda diferenței de vârstă, într-o competiție – nu doar muzicală – cu genialul compozitor. Acțiunea se desfășoară la sfârșitul secolului al XVIII-lea, cu precădere în Viena. Textul e alcătuit din flashbackurile segmentate ale lui Salieri care, la bătrânețe, este vizitat de un preot pentru a se spovedi, pretext pentru a derula în fața ochilor noștri, viața plină de excese a lui Mozart, compozitorul pe care astăzi îl știe și admiră o lume întreagă.
Premiera mondială a piesei a avut loc la Londra în 1979 și trei ani mai târziu Dinu Cernescu o monta pe scena Teatrului Giulești. Peter Shaffer, dramaturgul, povestește într-un interviu despre geneza piesei: „Mi-a venit idea după ce am citit mult despre Mozart. M-a șocat contrastul dintre muzica sa sublimă și bufoneria vulgară din scrisorile sale. Sunt adesea criticat pentru că îl portretizez ca pe un imbecil, dar pentru mine e vorba despre partea copilăroasă a firii sale: scrisorile lui par scrise de un copil de opt ani. La micul dejun scria aceste rânduri puerile, obscene verișoarei lui; iar până seara termina o capodoperă în timp ce făcea conversație cu soția.”
Spectacolul de la Giulești avea să lanseze în atenția publicului un tânăr actor: Răzvan Vasilescu. Despre acesta scria, la premieră, Mira Iosif în revista Teatrul: „Dacă generatorul de idei al spectacolului este personajul Salieri, producătorul emoțiilor și purtătorul „tezei” (contrastul dintre Om și Operă) este, firește, Mozart. Genialitatea personajului o exprimă muzica (constituită într-un indispensabil și abil argument dramatic), iar „făptura” lui excentrică o compune cu foarte mult talent, în spiritul și intențiile piesei, tânărul Răzvan Vasilescu. În interpretarea sa sînt alternate cu tact regizoral și bună intuiție violențele de limbaj și atitudinile șocante, pentru a se da frîu liber vioiciunii, neastâmpărului, izbucnirilor unui „tînăr furios” avant la lettre, ale cărui purtări, fie ele sfidător cabotine sau cu inocență naturale, poartă, cu juvenilă grație, pecetea unei desăvârșite libertăți interioare. Cel care duce, însă, greutatea dramatică a spectacolului este Radu Beligan, interpretul compozitorului Salieri, cel care recunoște geniul mozartian și, cu toate acestea, nu se poate opri din a-i pregăti căderea. (…) Luciditate și neputință, topite josnic, dar omenește, în invidie, iată culorile de bază ale portretului pe care ni-l pictează Radu Beligan. /…/ Artist în deplinătatea conscrării sociale și în totală decădere morală, Salieri e înfățișat în toată măreția mediocrității sale.”
Print