Anton Pavlovici sărbătorit în lume

Pentru cultura rusă, 2010 este un an important. În lumea literelor, evenimentele cele mai importante sunt, fără îndoială, centenarul Tolstoi şi trecerea a 150 de ani de la naşterea lui Cehov. Lor li se adaugă cel puţin amintirea că, acum un secol, Marina Ţvetaeva, îşi publica primul volum de poezii, an în care debuta şi poetul Osip Mandelştam.

Rusia îi sărbătoreşte, aşadar, pe Lev Tolstoi, considerat uneori chiar cel mai mare romancier al tuturor timpurilor, şi pe Cehov, cu siguranţă cel mai jucat dramaturg rus. Presa occidentală a reflectat sau doar a anunţat manifestările dedicate lui Cehov, centenarul Tolstoi nefiind tocmai demn de interes pentru majoritatea publicaţiilor prestigioase.

Deci cum sunt sărbătoriţi în 2010 cei 150 scurşi de la naşterea lui Anton Pavlovici, care venea pe lume într-o zi de vineri, 29 ianuarie, într-un orăşel le la malul Mării Azov? Cu discursuri – cum altfel? – multe şi festiviste, cu preşedinţi de stat care declamă importanţa marelui dramaturg pentru identitatea Rusiei, dar nu au fonduri pentru casa memorială, dar şi cu oameni de teatru care au organizat un festival cât se poate de serios, care se întinde pe mai multe luni.

Londra: Zilele Cehov şi campanie pentru salvarea casei din Yalta

În străinătate, în prezent Londra conduce detaşat în ce priveşte interesul real pentru scrierile lui Cehov, vădindu-se dornică de a discuta şi de a pune în lumină scrieri mai puţin cunoscute şi nuanţe noi ale textelor. Teatrul Hampstead a găzduit un eveniment remarcabil: între 18 şi 23 ianuarie, Michael Pennington, unul dintre cei mai buni actori din Anglia, şi Rosamund Barlett, autoarea mai multor volume despre Cehov şi traducătoarea a pieselor lui, au fost amfitrionii unor spectacole informale (experimente, spectacole croite pe scrisorile dramaturgului către soţie, un one-man show al lui Michael Pennington) recitaluri, sesiuni de comunicări şi dialoguri despre dramaturgia – şi nu numai – lui Cehov. Biletele s-au epuizat imediat, chiar şi cele la conferinţe ca „Femeile lui Cehov” sau „Doctorii din piesele lui Cehov”.

Important de precizat este că participanţii au reuşit să strângă 60 000 de lire sterline pentru repararea casei memoriale din Yalta (în care scriitorul şi-a petrecut ultimii ani şi a scris „Livada de vişini” şi „Trei surori”). Rosamund Barlett a fost cea care a iniţiat campania, împreună cu  Fundaţia Anton Cehov din Anglia, printre ai cărei întemeietori se numără Michael Frayn, Tom Stoppard, Kenneth Branagh sau Ralph Fiennes.

Iată pe scurt situaţia casei lui Cehov, în paragină de mai multe de doi ani: a devenit muzeu la scurtă vreme după moartea scriitorului, interiorul fiind păstrat intact, exact cum era în 1904.  Dar acum de pe pereţii biroului lui Anton Pavlovici se desprinde tencuiala din cauza frigului de iarnă, când încăperea nu este încălzită, din lipsă de fonduri. Aflându-se pe teritoriul Ucrainei, acum stat independent, nu mai beneficiază de fonduri din Rusia (de la Ministerul Culturii), iar ucraineenii nu se simt obligaţi faţă de un scriitor rus. Importanţa lui Cehov a fost menţionată ceremonios şi de preşedintele rus Dmitri Medvedev, care a participat la festivităţi, şi de prezidenţiabiul Ucrainei, Viktor Iunukovici (pentru care Tolstoi este „un poet ucrainean”…). Aşa că le rămâne străinilor interesaţi să facă ceva ca să salveze casa şi grădina din Yalta!

Rusia: Festival Cehov de câteva luni

Spre deosebire de centenarul Tolstoi, care nu li s-a părut un eveniment tocmai important autorităţilor din Rusia, cei 150 de ani scurşi de la naşterea dramaturgului care a scris „Trei surori” le-au stârnit interesul, aşa că au profitat de ocazie să le dea ceva fonduri oamenilor de teatru. Care au organizat Festivalul Internaţional de Teatru „Zilele Cehov la Moscova”. Prima săptămână s-a încheiat deja. Iar la vară va continua vreme de trei luni: mai, iunie şi iulie.

La festival au participat şi trupe din străinătate şi vor urma altele. De la Lausanne a venit „Donka”, un spectacol nou al lui Daniele Finzi Pasca, pentru care montarea este „o scrisoare pentru Cehov”. Spectacolul este construit pe un colaj din textele şi din jurnalele scriitorului şi a avut mare succes în capitala Rusiei. S-au ţinut reprezentaţii cu spectacole semnate de unii dintre cei mai renumiţi regizori ai momentului: Frank Castorf, Juan Maiorga, Andrei Koncialovschi şi Dmitri Cerniakov.

Au fost şi reprezentaţii cu spectacole recente de pe scenele moscovite, pe piesele bine-cunoscute.

Krimov a montat la Facultatea de Artă Dramatică „Tararabumbia” (titlul este inspirat de vorbele fără noimă rostite de Cebutîkin din „Trei surori”), în care priveşte lumea dramaturgului de la distanţa veacului scurs între timp. Krimov, cunoscut în Rusia, a conceput un spectacol-mamut: cu  o distribuţie de 83 de actori şi muzicieni, cu 500 de costume, care evoluează pe o pasarelă lungă de 30 de metri. „Este un dar pentru Cehov”, povesteşte regizorul, „un spectacol care arată atitudinea noastră faţă de piesele lui. În Rusia s-au întâmplat atât de multe de la moartea lui încoace! Rusia a trecut prin lumile lui Bulgakov şi a lui Soljeniţîn, dar şi prin carcera Solovki. Vrem să-i arătăm lui Cehov unde am fost şi să ne păstrăm la o anumită distanţă de el”. În viziunea lui Krimov, Cehov  ne este contemporan şi va rămâne contemporan cu toţi oamenii, pentru că a văzut lumea „prin suferinţă”.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.