Autor şi comentator

Staţi liniştiţi, departe de mine gândul de a vă bate la cap cu chestiuni de etică, teorie şi practică – mă iau peste picior, ştiţi bine – acum, când tocmai căutaţi prin ghete să vedeţi ce v-a adus Moşu’ ăla cel legendar, la origine un sfânt creştin, care făcea minuni pentru copii şi pentru fetele sărace. Cum să fac una ca asta, tocmai eu, bufon pentru care bucuria, zâmbetul şi râsul sunt valori supreme? Trag nădejde cu nu v-a trecut prin scăfârlie aşa o gogomănie.

Două vorbe am a vă spune, adică nişte observaţiuni de bun-simţ, pe care le putea face oricine sau care sunt la mintea cocoşului, cum se zice pe la voi. Fac introducţiunea cerându-vă un exerciţiu de imaginaţiune: Închipuiţi-vi-l Domniile Voastre, spre exemplu, pe Alexandru Darie, regizor, director al Teatrului „Bulandra”, preşedinte ale Uniunii Teatrelor din Europa (ceea ce nu e chiar de ici, de colo) şi organizator al Festivalului UTE de la „Bulandra” (unde a adus minunăţii de câteva ori) că se apucă să scrie cronici despre spectacolele pe care le alege şi le invită în festival. Puteţi? Dacă da, cum vă pare? Normal? Nu observaţi nici o nepotrivire, ca să nu folosesc chiar termenul de incompatibilitate? L-aţi vedea şi autor al unui eveniment, şi observator-comentator al acestuia? Nu l-aţi bănui, cu mintea voastră pervertită de realitate, că încearcă, chiar dacă indirect, să facă negoţ, adică să vândă o marfă de el aleasă?

Ei bine, dragii mei, târşit cum sunt în urzelile nesfârşite văzute de veacuri la curţi regale şi împărăteşti, eu l-aş bănui. Pentru mine şi pentru nenumăraţi alţii mai luminaţi la minte decât mine, a fi autor al unui eveniment şi comentator-observator al lui, care ia atitudine public din ambele posturi, este o absurditate.

V-am cerut acest exerciţiu simplissim şi simplist pentru a ajunge la observaţia pe care vreau să v-o împărtăşesc acum, după ce am fost cinstit şi am spus ce cred înainte de a vă cere vouă opiniunea. Este, fără îndoială, o chestiune de etică elementară ca, atunci când eşti selecţionerul spectacolelor alese să participe la un festival, de data asta Festivalul Naţional de Teatru, să nu iei poziţie post factum, în calitate de critic, şi să scrii cronici sau alte articole despre spectacolele pe care tu le-ai selectat. Ar fi – pardon, este – un act comis de pe o poziţie flagrant incompatibilă cu cea de selecţioner.

Revista online www.artactmagazine.ro a publicat recent o cronică a Cristinei Modreanu, selecţioner al spectacolelor din FNT 2010, la „Hei, Girl!”, producţia lui Romeo Castellucci, de ea selectată să vină la FNT. Vă întreb: oare această opinie nu este emisă dintr-o poziţie în flagrantă incompatibilitate cu cea de selecţioner? Există oare o alte interpretare a acestei stări de fapt şi ea îmi scapă mie, că mi s-a împuţinat mintea? Dacă da, vă rog să nu mă lăsaţi în bezna neghiobiei. Însă până atunci, socotesc că nu e nevoie nici de elemente de teoria şi etica criticii, nici de o inteligenţă zdrobitoare ca să ştii că nu poţi fi şi jucător, şi arbitru al partidei în care joci, şi participant, şi observator-comentator al unui eveniment cultural. Băgaţi de seamă, mă refer la poziţia de pe care a scris cronica în relaţie cu poziţia de pe care a selectat spectacolului, şi nu spun o vorbă despre opinia exprimată în cronică. Ea nu e „în chestie” decât secondo, pentru că este determinată organic de poziţia de pe care este emisă…

Print

Un Comentariu

  1. akin 15/01/2011

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.