Când comedia se întunecă…

Vineri seara, pe 17 iunie, după o săptămână de „comedie”, s-a încheiat ediţia a IX-a Festivalului Comediei Româneşti, unul dintre puţinele festivaluri care la sfârşit acordă premii. Vedeta ediţiei din acest an a fost spectacolul lui Victor Ioan Frunză, „Cântăreaţa cheală & Lecţia” de Eugen Ionescu, al Teatrului de Comedie, care a primit premiul pentru cel mai bun spectacol, pentru cea mai bună regie, pentru cel mai bun rol principal feminin – Virginia Mirea – şi pentru cel mai bun rol principal masculin – George Costin.

Imagine din spectacolul "Cântreaţa cheală & Lecţia"; Foto Adriana Grand

Pentru roluri secundare premiile au mers la Ioana Anastasia Anton, pentru rolul din „Blifat” de la Teatrul Odeon, şi la Nicu Mihoc, pentru rolul din „Opinia publică” de la Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu. Premiul pentru scenografie a fost obţinut de Dragoş Buhagiar pentru spectacolele „O noapte furtunoasă” în regia lui Alexandru Dabija de la Teatrul Naţional din Iaşi şi „Opinia publică” în regia lui Theodor-Cristian Popescu de la Teatrul din Sibiu.

Premiile s-au acordatpentru o o selecţie de spectacole făcută de Ion Parhon, iar juriul a fost format din Ileana Lucaciu, Marcel Iureş, Dan Puican, Crina Semciuc şi Vlad Cristache. Dar, dincolo de premii, tocmai această selecţie merită o discuţie, pentru că spectacolele prezentate în festCO au fost sensibil inegale. Şi ca gen, şi ca valoare, iar criteriul „comedie” s-a dovedit mai mult decât generos… „România. Închis pentru inventar”, un excelent spectacol de pantomimă al Companiei Passe-Partout „Dan Puric”, aşezat lângă montări precum „Cântăreaţa cheală & Lecţia” sau „Opinia publică” nu ar fi putut obţine decât ceea ce a obţinut, şi anume un premiu special din partea juriului… pe ideea cine să câştige când compari merele cu perele (?!).

Imagine din spectacolul "O premieră furtunoasă"

Dar prezenţa cu adevărat surprinzătoare (şi nu în sensul cel mai fericit) în selecţia din acest an a fost „O premieră furtunoasă” în regia lui Cezar Ghioca, de la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”. Că teatrul de revistă este de obicei ignorat în festivaluri e un adevăr, că e nevoie de teatru de revistă şi de comedie de teatru de revistă este un alt adevăr, dar prezenţa spectacolului „O premieră furtunoasă” în festCO nu face decât să justifice faptul că de obicei este ignorat. Aşezată, prin comparaţie, lângă celelalte montări invitate, montarea se auto-subminează. Într-un decor desuet (ca să nu spun prăfuit), de Revelion de anii ’80, pe un text atât de plin de cioace, că refuză şi orice urmă de comic, şi cu o interpretare asemenea, spectacolul prezentat la „Constantin Tănase” s-a dovedit doar o încercare nereuşită de recuperare a unui gen de teatru care ar avea cu siguranţă nevoie de un aer proaspăt şi, nu în ultimul rând, de idei noi…

Imagine din spectacolul "România 21"

În schimb, musicalul de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, „România 21” de Peca Ştefan, regia Pia Furtado, deşi a stârnit reacţii evident controversate în sală chiar în timpul spectacolului, a avut momente care i-au justificat cu adevărat prezenţa în festival, mai mult decât în cazul altor reprezentaţii. A fost, de altfel, o pată de culoare, altminteri uşor excentric, inegal, cu multe scene care ar fi putut fi suprimate, iar ritmul n-ar fi avut decât de câştigat, totuşi, o pată de culoare… Cu o muzică frumoasă şi cu o interpretare cuceritoare în primul rând prin plăcerea molipsitoare de a juca, vizibilă la toţi cei prezenţi pe scenă.

Din păcate, două montări importante selecţionate în festival n-au venit la Bucureşti, ci s-au jucat la sediu, „O noapte furtunoasă” în regia lui Alexandru Dabija, la Iaşi, şi „Opinia publică”, în regia lui Theodor-Cristian Popescu, la Sibiu. Ar fi fost o propunere interesantă pentru public să le poată compara cu celelalte, premiate sau nu, pentru realizarea unei viziuni de ansamblu.

O constatare mai degrabă sub formă de gust amar este că acest unic festival dedicat comediei a arătat în acest an, parcă mai mult ca alte dăţi, că lumea din jur se oglindeşte tot mai puternic în teatru şi că spectacolul comic e străbătut de tot mai multe unde de tristeţe, umorul e tot mai întunecat şi comedia tot mai neagră…

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.