Ne-am obişnuit să tot aşteptăm să ni se dea – tot mereu să ni se dea, să primim ceva, să ni se ofere, să ne vină din cer sau de la reţelele de relaţii/pile pe care ni le-am construit sau în care ne-am lăsat antrenaţi... [...] Citește în continuare
Numărul 79
Dacă teatrul este adevăr şi dacă cei care sunt prinşi în lumea lui ne acceptă, noi îi provocăm să răspundă şi le aşezăm în faţă… “Chestionarul lui Proust”. Astăzi, regizoarea Theo Herghelegiu. [...] Citește în continuare
Vineri seara, pe 17 iunie, după o săptămână de „comedie”, s-a încheiat ediţia a IX-a Festivalului Comediei Româneşti, unul dintre puţinele festivaluri care la sfârşit acordă premii... [...] Citește în continuare
Pentru că 2012 va fi „anul Caragiale” a existat o preocupare mai susţinută pentru textele lui în ultima perioadă. În acest context se încadrează şi noul spectacol al Teatrului de Comedie din Bucureşti, „O scrisoare pierdută”. [...] Citește în continuare
Abia recent am aflat că în 1998, când eram în al doilea an de studenţie, s-a născut Teatrul Inexistent, un grup tânăr care, după ce a simţit că funcţionează ca entitate unitară vreme de 14 ani şi a dorit să funcţie astfel, a hotărât să se deprindă de această etichetă, de un spirit, de o [...] Citește în continuare
Theo Herghelegiu Ca orice organism viu, şi o companie de teatru se naşte, trăieşte şi… dispare. Teatrul Inexistent s-a născut în 1998 şi a trăit până în 2011, când şi-a încheiat activitatea, ultima sa premieră („Cele 3 Roxănici”) având loc fix la aniversarea a 12 ani de existenţă, în decembrie 2010. [...] Citește în continuare
Smerenia îl face pe Valentin Uritescu să vorbească despre marii lui colegi – egali cu el – cu respect şi cu recunoştinţă, parcă, fiindcă a intrat (aşa cum a zis odată) în aceeaşi oală cu ei. Spune că în Mincinosul, jucându-l pe Pantalone, îi “ridică mingea la plasă lui Claudiu Bleonţ”. Pentru Radu Beligan sau [...] Citește în continuare
TEATRUL INEXISTENT s-a născut spontan şi într-un mod absolut necesar în noiembrie 1998. „Maternitatea” sa a fost sala Teatrului PODUL, într-o după-amiază geroasă de iarnă. El este o formulă artistică alternativă; se auto-intitulează „de underground” şi are ca suport legal Fundaţia culturală non-profit „QUANTUM”. [...] Citește în continuare
„Văd în tine vechea nouă Europă, o Europă care şi-a păstrat amintirile, şi pe cele bune, şi pe cele rele, şi pe cele luminoase, şi pe cele întunecate. (…) Sper ca aceste două tipuri de amintiri şi, mai ales, conştientizarea şi regretul care au urmat după ceea ce eu numesc memorie <sinistră> să te ajute, [...] Citește în continuare
până şi aceşti dinţi de porţelan pe care-i vezi rostogolindu-se pe trepte au mai multă viaţă decât mine o singură măsură pentru toate: lentoarea cu care ne mişcăm în acest aer maritim, printre zeci de păpuşi uriaşe cu oase care le străpung pielea putredă [...] Citește în continuare
