Cartierul Uranus şi Ofensiva Generozităţii „Fără Sprijin”

A fost odată un cartier minunat în Bucureşti, numit Uranus. Pentru cei care n-au apucat să-l vadă niciodată e ca „amintirea” unui spectacol de teatru de demult, pe care-l cunosc din cronici şi fotografii. Pentru ceilalţi, amintirea e ca parfumul unui spectacol pe care l-au văzut…

Foto Bianca Boitan

Imagini puse cap la cap din albume vechi, din poveşti şi istorisiri ale celor care au trăit sau doar au trecut pe acolo şi o fotografie alb-negru pe care mi-a arătat-o cineva acum câţiva ani m-au făcut privesc întotdeauna acel spaţiu – cu toate coordonatele lui azi pierdute – ca pe o lume plină de mister, acel mister pe care numai sala de teatrul cu al ei miraj îl poate trezi. Fotografia de care vorbesc era simplă, genul ăla de poză de familie îngălbenită şi uşor ştearsă, dar era extrem de frumoasă. Cea mai frumoasă imagine dintr-o zi de iarnă pe care am văzut-o imortalizată vreodată. O stradă în pantă din fostul cartier Uranus, plină de munţi de zăpadă, la momentul când începe să se însereze, şi o femeie cu un palton lung şi sifoane în mâini, surprinsă din spate…

Dar astăzi Uranus a dispărut, iar sentimentele care te încearcă atunci când mergi prin acea zonă din Rahova variază de la furie la deznădejde, la amuzament şi la tristeţe… Munţii de gunoaie din spatele pieţei Coşbuc, strada care păstrează vechiul nume ale cartierului şi care arată gol şi mizer, deschizând în capăt panorama unui colos hidos, Casa Poporului, care se zăreşte din acel loc printre bălăriile de pe un maidan ce se întinde până aproape de picioarele ei, lumea colorată şi sărăcia urâtă (căci există, într-adevăr, şi o sărăcie frumoasă…) şi, în general, gropile, prostul gust, impresia puternică de părăsire şi pustiul… cam asta e lumea care s-a născut pe mormântul fostului Uranus.

Iată spaţiul în care primul centru comunitar de Artă Activă din România, laBOMBA, şi-a început activitatea, în urmă cu cinci ani, în 2006, şi unde a şi continuat-o până acum o săptămână când a fost evacuat, în urma retrocedării clădirii în care aveau sediul. De pe 25 iulie şi până în septembrie se vor muta în stradă… propunând un nou proiect „Artă Activă FĂRĂ SPRIJIN – proiect de educaţie creativă şi artă activă pentru comunitate versus proprietate, pentru spaţii comunitare şi culturale, pentru reprezentare directă, împotriva statului român care şi-a abandonat cetăţenii, împotriva distrugerii sistematice a ţesutului social din România. Nu ne împotrivim evacuării din spaţiul fizic, ne împotrivim evacuării conceptului de artă activă – artă comunitară, comunitate şi lucru împreună, educaţie creativă şi dezbatere publică, chiar dacă spaţiul fizic în care aceste lucruri s-au întâmplat în ultimii trei ani nu va mai exista de luni dimineața – 25 iulie 2011.”

Aşadar, la intersecţia Căii Rahova cu strada Sabinelor, vor avea loc repetiţii pentru spectacolul de teatru „FĂRĂ SPRIJIN”, ateliere cu copii şi dezbateri publice. În aceeaşi perioadă vor avea loc expoziţii şi prezentări video ale proiectelor de artă activă derulate în ultimii cinci ani de către Iniţiativa Ofensiva Generozităţii în spaţiul Centrului Comunitar laBOMBA. Toate „în aer liber”…

Numai cine n-a fost de curând în acea zonă a Bucureştiului nu poate înţelege ce act de curaj şi ce idee cu irizări aproape misionare sunt să deschizi şi să te încăpăţânezi să susţii timp de câţiva ani, împotriva vremii şi a vremurilor, a oamenilor, a statului etc. etc. o asemenea iniţiativă.

Iniţiativă ce a pornit de la ideea că procesul de gentrificare în zonă era/ este deja puternic şi că scopul proiectului trebuia să fie reprezentarea şi mediatizarea unei comunităţi care avea să dispară fără vreo mărturie a prezenţei lor timp de cincizeci de ani…

Nimic din fosta poezie a locurilor nu s-a păstrat, chiar dacă ea e sporită azi de însăşi nostalgia dispariţiei.

Lumea aia frumoasă în primul rând pentru că era autentică, frumoasă şi pentru că a dispărut sau, mai bine zis, pentru că a fost ucisă, frumoasă pentru că locul nu semăna cu nici un altul din Bucureşti, pentru că străduţele erau construite în pantă, pentru că se amestecau căsuţe bătrâneşti cu imobile din perioada interbelică, pentru acea stradă a Cazărmii ce cobora abrupt înspre carteirul Antim şi pentru azi uitatul monument al pompierilor, cu biserica din staţia de tramvai păstrată în memoria locuitorilor ca „Niţă Stere”, după numele unui negustor macedonean care avusese acolo o prăvălie… Astăzi, în Rahova spectacolul este deprimant. Şi mizer. Şi cumplit de necivilizat. La colţul unde Strada Uranus şi Calea Rahovei se intersectează câţiva muncitori mănâncă salam cu roşie şi pâine, tăiate pe un ziar, aşezaţi la umbra unui pom. E duminică la prânz. Se uită ciudat la mine şi mă strigă să-mi ofere o felie de salam… Îi întreb dacă lucrează de mult în zonă şi dacă ştiu ceva de un Centru Cultural laBOMBA. „E, doamnă, e mai încolo, dar i-a dat afară săptămâna asta, gata a evacuat. Dar stă pe stradă şi dă spectacole…” Sunt poftită din nou, cu insistenţe, la salam şi măsline. Despre fostul Uranus numai unul dintre ei, ceva mai în vârstă, îşi aminteşte că venea cu mama „la o croitoreasă” şi că era mai frumos ca acum…

Foto Bianca Boitan

Cartierul Uranus a existat până la sfârşitul anilor ’70, apoi, printr-o hotărâre „de sus”, i s-a hotărât demolarea. La intersecţia dintre lumea care s-a stins aici şi cea care a răsărit, laBOMBA, prin reprezentanţii şi proiectele ei, a propus probabil cel mai îndrăzneţ proiect care a avut curajul să se lipească de această zonă pe care noaptea e mai bine s-o ocoleşti… „Ofensiva generozităţii”, proiectul iniţiat începând cu 2008, merită, cu siguranţă o (altă) şansă. Citez din manifestul centrului cultural laBOMBA: „Strada este arta lucrurilor mărunte. Scrie MICROISTORIA străzii. Strada este ARTA. FORMĂ şi CONŢINUT în acelaşi TIMP! Noţiunea de BINE (Etic) este la fel de importantă ca şi cea de FRUMOS (Estetic). FII LIBER! Supune criticii orice autoritate! Democraţia participativă ia atitudine în faţa sistemelor instituite. Democraţie acum! Acesta este timpul şi înregistrarea lui. FII REALIST! Nepermis, nereprezentat, nerecunoscut, neînteles. CERE IMPOSIBILUL! Acesta este timpul şi înregistrarea lui…”

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.