A rămas încă mult „balast” în instituţiile de spectacol. E vorba despre actori care au contracte pe viaţă şi nu pot fi daţi afară. Şi mai e un aspect: e extrem de greu şi de complicat să pui pe liber un actor care are peste 50 de ani, care ori n-a fost bun niciodată, ori [...] Citește în continuare
Numărul 84
A fost odată un cartier minunat în Bucureşti, numit Uranus. Pentru cei care n-au apucat să-l vadă niciodată e ca „amintirea” unui spectacol de teatru de demult, pe care-l cunosc din cronici şi fotografii... [...] Citește în continuare
"Conceptul de Ideo Ideis s-a născut în vara anului 2006, la iniţiativa unor tineri care doreau pur şi simplu mai mult. Mai mult pentru comunitate, mai mult pentru amatorii iubitori de teatru, mai mult pentru că era nevoie de mai mult..." [...] Citește în continuare
Când ajungi la “un teatru”, adică într-o încăpere dintr-o casă veche, aflată în spatele CEC-ului, ai, măcar pentru o clipă, impresia că intri în altă lume... [...] Citește în continuare
Pe 29 iulie, Nicolae Steinhardt ar fi împlinit 99 de ani. Dincolo de a fi fost unul dintre cei mai mari gânditori creştini ai ultimelor decenii, Steinhardt a fost şi un declarat iubitor al artei Thaliei. Unul dintre cei mai importanţi traducători ai textelor fundamentale ale teatrului, multe dintre ele adunate în volumele intitulate „Dialogul [...] Citește în continuare
Theo Herghelegiu “Il Viconte dimezzato” sau, pre limba noastră – “Vicontele tăiat în două”. Cand l-am descoperit pe Italo Calvino, autorul Vicontelui, nu m-am mai putut opri din citit, până am consumat toate cărţile publicate la acea oră în Bucureşti, adică, pe la unamienouăsutenouăzeci şi ceva… Astfel, am avalat alături de Viconte şi “Cavalerul inexistent”, [...] Citește în continuare
Când Gianina Cărbunariu a scris şi a pus în scenă, pe la sfârşitul lui 2003, „Stop the Tempo”, în România lucrurile începeau să se mişte într-o altă direcţie. Traumele comunismului, începuseră să se estompeze şi mirajul capitalismului să le ia locul. O întreagă generaţie, prea puţin familiară cu realităţile dinainte de Revoluţie, s-a trezit aruncată [...] Citește în continuare
Teatrologul Vera Molea a surprins un secol de vesel teatru românesc într-un volum al cărui atribut esenţial este documentarea: Teatrele din grădinile de vară ale Bucureştilor de altădată. Aşa cum spune, autoarea „a încercat să <deseneze> o hartă a Bucureştilor în plină vară, în care grădinile şi spectacolele au jucat un rol important în viaţa [...] Citește în continuare
Pe unele dintre ele e foarte posibil să le fi văzut înregistrate sau, dacă aţi fost mai norocoşi, chiar în teatrele de pe Broadway. Cu siguranţă că, dacă nu de toate, măcar de unele dintre ele aţi auzit, căci stau bine, în comoara de evergreen-uri, în sipetul acela cu un aer uneori vetust, de care [...] Citește în continuare
Nu există iubire. Slavă ţie: nu mai există. Există numai gura asta spurcată a mea care spune cuvinte: bucurie tandreţe dragoste dimineaţa sens lumină iarbă plăcere Dar pe lume există numai cruzime şi ploaia asta de sânge hemoragia asta întunecată a ta Oho! degeaba plouă cu sânge: nouă nu ne mai pasă în zadar ne [...] Citește în continuare
