„Ceva ca rugăciunea” de Marin Sorescu

Nu știu ce am,

Că nu dorm când dorm

Nu știu ce am,

Că nu sunt treaz,

Când stau de veghe.

 

Nu știu ce am,

Că nu ajung nicăieri,

Când merg.

 

Nu știu ce am,

Că stând pe loc

Sunt, hăt, departe.

 

Doamne, din ce fel de humă

M-ai luat în palmele tale calde

Și cu ce fel de salivă

Ai amestecat și-ai frământat huma-mi?

 

De nu știu ce am

Că exist,

Nu știu ce am

Că nu mai am nimic,

Decât pe tine.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.