Cică nişte cronicari comentau FNT-ul, ediţia 2009

Cotidianele nu s-au repezit să reflecte recent încheiata ediţie a FNT ca în alţi ani, probabil fiind mai prinse cu criza care nu mai trece, cu guvernul pe care nu-l avem şi cu câte şi mai câte. Dările de seamă despre festival au fost inexistente, paginile de cultură ale cotidianelor s-au limitat la a anunţa programul, la a tipări câte o „cronicuţă” care spune cum s-a îmbulzit poporul la piese montate de Radu Afrim, de exemplu, cum bugetul a fost modest şi… cam atât.

„Nereuşite”

Şi iată că „Adevărul” a publicat pe 9 noiembrie „un bilanţ” al evenimentului, (http://www.adevarul.ro/articole/festivalul-national-de-teatru-intre-pozitiv-si-negativ.html) Curios să afle ce cred jurnaliştii care se îndeletnicesc cu ale teatrului, Yorick a citit şi a rămas nelămurit. Iată ce ar fi de lăudat la cea mai recentă ediţie a FNT: 1. că a existat; 2. că le-a dat voie câtorva studenţi să intre la spectacole şi să stea în picioare; 3. că a inclus spectacole de operă montate de regizori de teatru; 4. că a avut o secţiune dedicată lui Ionesco, proiecţii gratuite de filme şi unele spectacole de calitate.

După ce a meditat puţin, că nu era nevoie de multă reflecţie, Yorick nu poate decât să se întrebe: De ce atâta cerneală tipografică scursă în zadar? 1. dacă mergem pe acest raţionament păgubos, atunci, într-adevăr, „bine că l-am avut şi pe-acesta”…!; 2. studenţii intră dintotdeauna la spectacolele din festivaluri, după ce se ceartă pe la uşi, şi stau pe unde apucă; 3,4. secţiunea dedicată spectacolelor de operă montate de regizori de teatru e o idee bună, ca şi cea dedicată lui Eugen Ionesco, iar proiecţiile gratuite… hai să fim serioşi, nu păcălesc pe nimeni, deci nici pe Yorick. Dincolo de opinia în sine a autorului, rămâne abordarea lui halucinantă: nu tu o analiză, cât de mică, a prestaţiilor şi a ofertei, nu tu un comentariu sau vreo întrebare. V-aţi edificat, nu?! Vă e clar cum a fost festivalul, nu-i aşa?!

„Lacune”

În opinia autorului, ediţia 2009 a avut de suferit pentru că: 1. „organizatorii nu au ştiut cum să managerieze îmbulzeala; 2. la un spectacol a fost o încurcătură cu numerotarea locurilor de pe nişte bilete; 3. unele spectacole au fost nedemne de participarea la un festival; 4. „marea dezamăgire” a fost „Prinţesa Turandot” de la Naţionalul sibian, spectacol regizat de ucraineanul Andriy Zholdak.

Incredibil, dar adevărat! O cronică de eveniment pe cinste, cum se spune acum! 1, 2, autorul s-ar putea oferi să găsească o firmă care să-i înveţe pe organizatori „să managerieze îmbulzeala”, dacă i se pare un lucru demn de o analiză a unui festival (de altfel, neputinţa organizatorilor e inerentă şi mereu aceeaşi) 3. că unele spectacole au fost slabe e incontestabil, dar o afirmaţie nu are valoare decât dacă e însoţită de un argument, oricât de palid ar fi şi de orice natură ar fi; să spui că producţia cutare e slabă şi cu asta basta înseamnă să nu spui nimic; 4. să afirmi că „Prinţesa Turandot” e un spectacol prost pentru că au plecat oameni din sală înseamnă că ai criterii de judecată care te trădează, dezvelind o gândire… hm…

Şi la sfârşit, un top al „celor mai interesante spectacole” propus de „Adevărul literar şi artistic”. Fireşte că nu e menţionat nici un criteriu, nici măcar de ochii lumii. Ce o fi însemnând „cele mai interesante” numai autorii ştiu. Că le place misterul! Deci vă provoc să-i spuneţi lui Yorick ce aţi aflat din acest articol despre festival.