Colegială, de Ion Manu

Colega mea ce fără teamă

Pe scenă mult ne-am sărutat…

Nici ce simţim, nici cum ne cheamă

Noi încă nu ne-am întrebat…

Spre rampă-n loc de cer cu stele

Privim jurându-ne amor

Ne dezbrăcăm până la piele

C-aşa vrea domnul autor !

Pompieri, recuziteri, mecanici,

Suflori, statişti şi regisori

Roesc ca-n clipa unei panici

Şi… fac ce fac de-atâtea ori !

În frământarea lor ciudată

Şi-atâtor mii de ochi din stal,

Ce-ar fi dac-am fugi odată

În codrul des… de pe fundal !

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.